Memorabile și înduioșătoare rămân rândurile printre care se întrezărește atmosfera care domnea pe atunci în penitenciarul Târgșor: tineri idealiști din toată țara, prea fragezi pentru a înfunda bolgiile infernului comunist, maturizați prematur de înălțimea idealului lor și de austeritatea vieții pe care și-o asumaseră, se ajută reciproc, rezistă împreună, coagulându-se în jurul mărturisitorului și poetului mistic Virgil Maxim, avizi să își desăvârșească educația naționalist-creștină: „Cel care ne-a fost călăuză la Târgșor și ne-a îndrumat pe calea creștină și națională a fost Virgil Maxim, un om cu o adâncă trăire creștină, făcând parte din grupul misticilor la Aiud: Valeriu Gafencu, Traian Trifan, Marian Traian, Ion Ianolide, Arsenie Papacioc, Nicu Mazăre, Iulian Bălan.
Alexandru Pantea.
De asemenea, călăuză în viaţă să ne fie Domnul Iisus Hristos şi să nu pierdem speranţa că neamul nostru românesc, aşa cum a învins toate greutăţile în trecut, începând cu năvălirile barbare, va şti să învingă toate greutăţile, neajunsurile prin care trece acum şi să se afirme din nou ca un popor demn de trecutul său. Îndemn pe toţi cei care vor citi aceste Memorii să vadă în ele viaţa unui om ca o realitate şi faptele unui bătrân de peste 80 de ani.
Doresc ca urmaşii mei şi toţi fiii României să nu se sperie de greutăţi când ele apar în viaţă şi să ştie să le învingă, iar când urmăresc un scop în viaţă, să ţintească cu toată voinţa spre scopul propus până la atingerea acestuia.
Ciprian Voicilă Am scris aceste „Memorii – Secvenţe din anii vieţii mele”, în speranţa că cele prezentate, pe lângă a fi mărturie pentru urmaşii mei, să le arate că în viaţa unui om pot apărea etape uşor de trecut sau etape de cumpănă şi că acestea reprezintă confruntarea cu viaţa.
A fost lumină pentru noi, cei mai tineri, un adevărat profesor, un adevărat model de trăire creștină și patriotism”.
Dânsul ne-a lămurit problemele pe care le puneam pe line creștină, atât cât se putea în condițiile de detenție.
Memorabile și înduioșătoare rămân rândurile printre care se întrezărește atmosfera care domnea pe atunci în penitenciarul Târgșor: tineri idealiști din toată țara, prea fragezi pentru a înfunda bolgiile infernului comunist, maturizați prematur de înălțimea idealului lor și de austeritatea vieții pe care și-o asumaseră, se ajută reciproc, rezistă împreună, coagulându-se în jurul mărturisitorului și poetului mistic Virgil Maxim, avizi să își desăvârșească educația naționalist-creștină: „Cel care ne-a fost călăuză la Târgșor și ne-a îndrumat pe calea creștină și națională a fost Virgil Maxim, un om cu o adâncă trăire creștină, făcând parte din grupul misticilor la Aiud: Valeriu Gafencu, Traian Trifan, Marian Traian, Ion Ianolide, Arsenie Papacioc, Nicu Mazăre, Iulian Bălan
