Viața unui om se află dincolo de istoriile relatate despre ea. În profunzime, însă, dincolo de numeroasele întâmplări prin care a trecut povestitorul în viața lui, se simte întotdeauna – uneori blândă, alteori austeră, dar mereu îmbucurătoare – prezența Reginei Științelor.. În plus, matematicianul autoexilat în Occident pune față în față, prin peregrinările lui, două lumi care, până la un moment dat, păreau ireconciliabile – lumea tihnită și plină de minunății a Vestului și lumea (cândva idilică) a României, strivită sub bocancii comunismului.
Memoriile profesorului Nicolae Dinculeanu trasează reperele unui secol teribil din istoria României – sfârșitul perioadei interbelice, Al Doilea Război Mondial și comunismul.
Oricât de mult ne-am strădui să surprindem, într-o poveste complexă și coerentă, esența vieții cuiva, încercarea e supusă limitelor inerente naturii umane: lumea pe care ne străduim să o întruchipăm prin mijlocirea cuvintelor e, fatalmente, fragmentară, reductivă și supusă ad infinitum revizuirilor și reconsiderărilor.
Miza esențială a unei astfel de istorii personale este aceea de a sta drept mărturie pentru existența unei lumi autentice, una în care personajele au iubit, au suferit, au scrutat tainele științei și, mai ales, în care protagoniștii s-au străduit să transmită generațiilor viitoare cunoștințele și înțelepciunea dobândite.
Viața unui om se află dincolo de istoriile relatate despre ea