Ma inalt printre stele care cad Glasul meu mai are in el tinguirea dupa urechea cea moarta a lumii. -George Tarnea.
Si, pentru el, Cuvintul inseamna perfectiune.
Marius Marian Solea este un poet mistic nu pentru ca vrea el, ci pentru ca asa ii porunceste Cuvintul. -Marius Marian Solea Iata de ce Marius Marian Solea povesteste si prevesteste cu sinceritatea si cu obisnuinta care trebuie sa le fi fost proprii pastorilor mitici atunci cind contemplau cerul, citeau stelele si vorbeau lumii in psalmi.
Acesti prieteni vor fi necunoscuti, ei nu vor mai putea da sfaturi despre trairea vietii in momentele de lupta cu negarea ei.
In timpii cind limita se arunca napraznic inspre umanitatea noastra, cu totii rideam sau plingeam.
Intru cea mai sfinta prietenie de care am auzit vreodata, noi am fost cinci, doar eu mai sint sa aduc marturie.
Aceasta carte a fost dedicata parintilor, Victor si Mariana, pentru meritul lor in a reusi sa ma aduca inaintea cuvintelor si celor patru prieteni morti intr-o conjunctura sensibil istorica. cindva, mai toti veti merge-n urma mea cum merge privirea in urma unei stele care isi refuza lumina. cu inima ascunsa in timp, adorm intr-o piatra uscata de durere, rostogolita din vatra. si cel mai trist cuvint pentru rostire este cenusa sufletului meu, ramasa din trairi in care n-a fost Dumnezeu. neatins, mi se indoaie trupul catre focul aprins. ma inalt printre stele care cad.
Ma inalt printre stele care cad Glasul meu mai are in el tinguirea dupa urechea cea moarta a lumii
