Omenirea cauta asiduu conditii de existenta a vietii pe alte corpuri ceresti, acestea fiind conditionate in primul rand de existenta apei.
Probabilitatea de contact este definita ca sansa de a gasi o civilizatie situata suficient de aproape, astfel inca.
Daca planetele biotice sunt comune, presupusele civilizatii avansate pot trimite de preferinta sonde catre planete, cu "semnaturi tehnice", cum ar fi transmisiile radio.
Noile dezvoltari ale unor posibile solutii la Paradoxul Fermi arata faptul ca sondele sau vizitele de la presupusele civilizatii extraterestre au probabilitati foarte scazute daca o civilizatie nu atinge o anumita varsta, numita Era Contactului, dupa debutul comunicatiilor radio.
Presupunand ca exista viata inteligenta in alte parti din Univers, si asa ar trebui sa fie, ne punem intrebarea daca noi insine am fost descoperiti, cand, si daca eventual suntem investigati, asa cum noi investigam, de exemplu, un musuroi de furnici? Paradoxul lui Fermi, omul de stiinta care si-a pus intrebarea "
Unde sunt ei?", incearca sa explice aparenta contradictie intre lipsa dovezilor si diferite estimari de probabilitate ridicata a existentei civilizatiilor extraterestre in alta parte a galaxiei noastre, Calea Lactee.
Chiar si avand in vedere o astfel de realitate, consideram totusi ca ne aflam la inceputurile explorarii spatiului cosmic indepartat.
Investigand ideea migrarii de pe Pamant si a posibilitatii intalnirii cu alte forme de viata in spatiul cosmic, poate rezulta chiar dezvoltarea unei noi identitati colective a umanitatii, care prin noile dimensiuni si valente vor afecta major gandirea umana, actualele valori umane, descoperirile, cultura, inclusiv sistemul de credinta uman religios sau secular care reprezinta o dimensiune importanta a omenirii.
Desi descoperirile stiintifice de pana acum par senzationale, inca nu stapanim multe fenomene fizice, iar aici m-as referi doar la intelegerea totala si stapanirea campului gravitational, fapt care ne-ar oferi posibilitatea sa ne deplasam inimaginabil de repede oriunde in Univers, fara solicitari deosebite pentru organismul uman.
Oamenii, fizic, au ajuns la o distanta de doar 380.000 km de Pamant, pe cel mai apropiat corp ceresc fata de noi, pe Luna, si pe langa faptul ca dupa mai bine de cinci decenii reiau explorarea Lunii, inclusiv in scopuri de exploatare de resurse, invata cum sa ajunga in viitor pe planeta Marte.
Omenirea a ajuns intr-un stadiu de dezvoltare tehnologica inca firav, in care investigheaza cu sonde unele corpuri ceresti ale sistemului nostru solar si cu telescoape puternice o parte din Univers.
Atat din concluzii stiintifice, cat si din deductii pur logice se poate afirma cu o mare probabilitate ca viata este universala si se dezvolta acolo unde gaseste conditii favorabile.
Roverul american Perseverence si cel chinez Zhurong nu numai ca au gasit urme de apa, dar cauta cu insistenta urme de viata ancestrala pe Planeta Rosie.
Ramanand in limitele sistemului nostru solar, presupunem ca planeta Marte a fost candva locuita, solul fiind erodat de ape curgatoare, care s-au varsat in lacuri si mari acum probabil mai bine de trei milioane de ani.
Cercetarea efectuata in cadrul misiunii Gaia indica faptul ca multe dintre exoplanetele cunoscute (si deja sunt descoperite cateva mii) ar contine 50% apa - mult mai mult decat continutul de apa de pe Pamant.
Aceasta informatie se bazeaza pe datele culese de cercetatori cu ajutorul telescopului spatial Kepler, dar si pe informatiile obtinute de sonda spatiala Gaia, lansata in decembrie 2013 de Agentia spatiala Europeana, a carei principala misiune este de a realiza cea mai mare si mai precisa harta tridimensionala a galaxiei noastre, prin supravegherea unui procent fara precedent din populatia galaxiei de 100 de miliarde de stele.
Potrivit unui studiu, apa ar putea fi o componenta majora a exoplanetelor.
Iar apa a fost gasita pe marea majoritate a altor planete si pe satelitii lor naturali, inclusiv pe Luna noastra, dar si pe exoplanete, planete din alte sisteme stelare decat sistemul nostru solar.
Omenirea cauta asiduu conditii de existenta a vietii pe alte corpuri ceresti, acestea fiind conditionate in primul rand de existenta apei
