"N-am cautat nici sa mitizez niste figuri deja legendare (in anumite cazuri), nici sa le supun unei brutale demitizari (de tip senzationalist).
Un om nu capata grandoare intrucit si-a invins toate patimile (situatie in care paraseste galeria eroilor si se inscrie in aceea a sfintilor), ci pentru ca a reusit sa le contrapuna insusiri si realizari notabile, capabile sa influenteze favorabil mediul sau social, natiunea sau (mult mai rar) destinul insusi al umanitatii." (Teodor Baconschi).
Dincolo de < > care ti-a calauzit drumul, iesi din multime nu prin viciile comune pe care le imparti cu restul muritorilor, cit prin acele virtuti care te deosebesc de el.
Ca sa salvezi ideea de < >, esti nevoit sa citesti harta unei personalitati in pofida accidentelor de relief constatate cu ochiul liber.
Nu mi-au iesit nicicind din memorie spusele lui Montaigne, care observa atit de judicios ca sur le plus haut tr ne du monde on n est jamais assis que sur son cul (Essais III, 13).
Evident, orice mare om e inainte de toate (si la urma urmei) o simpla fiinta umana, cu defectele, limitele, viciile si iluziile sale cu tot.
E o diferenta inevitabila intre relatiile de prietenie si conlucrare indelungata si contactele < >, pe fondul carora orice demnitar isi pune masca prestabilita si recurge la propriul stoc de anecdote sau la atitudini modelate prin rutina.
Pe unii dintre marii oameni cuprinsi in antologia mea i-am cunoscut indeaproape, locuind chiar in intimitatea lor sufleteasca, pe multi altii i-am intilnit o zi sau doar o ora, fara sa le pot scotoci sertarele secrete.
Am preferat sa amestec tonul memorialistic si expozitiv cu prezentarea realista, confirmabila din alte surse. "N-am cautat nici sa mitizez niste figuri deja legendare (in anumite cazuri), nici sa le supun unei brutale demitizari (de tip senzationalist)
