Intr-o seara, deschid fereastra camerei. (...).
Revin spre cartierul meu.
Mai incolo e campul, spatii noi intinse sub noapte.
Ma rotesc acum deasupra canalului, sarpe ganditor intre pamanturi.
Dar vantul vrea sa ma crute.
Iata-ma strapuns de antenele de pe crestele blocurilor, infipt intr-o padure de piloni.
Sangele meu curge in bazinele cu pestisori rosii, ca niste Mici oglinzi vazute de sus.
Ma vad deja strivit de unul din turnurile de apa, uriasi de frisca in intuneric.
Curentul e puternic.
Ma poarta catre orasul negru.
Strig: vocea mi se pierde in aceasta mare.
Vantul ma soarbe, trupul meu deasupra gradinii.
Intr-o seara, deschid fereastra camerei