Cel mai tanar rege al Romaniei urca pe tron intr-o vreme in care tarilor din rasaritul Europei li se rezerva „rolul de cobai intr-un experiment de un cinism care intrece inchipuirea omeneasca“, cum va spune chiar el.
Collect yourself, i-ar sopti Sitta daca ar fi cu el.“Fotografia de pe coperta: Regele Mihai in castelul de la Sinaia, 1 aprilie 1946.
E un cosmar? E realitate? E copil? A crescut? Iar e rege? Iar e singur? Dureaza mult? Se imbraca in graba incercand sa-si ascunda emotiile si sa-si compuna, ca de atatea ori pana atunci, in situatiile dificile, o fata impenetrabila.
Buimac, are sentimentul ca retraieste o dimineata din copilarie cand bona ii spune ca e rege, iar el o intreaba daca, in cazul asta, mai are voie sa se joace.
Vocea care-i vorbeste i se adreseaza cu «Majestate».
Mihai e anuntat sa se prezinte in sala tronului, pentru depunerea juramantului.
Dar, daca statornicia, rabdarea si modestia definesc viata adevarata, atunci ultimul rege al romanilor ramane pentru generatiile viitoare un reper de intelepciune intr-o lume rascolita de fantasmele puterii.„La ora 9, suna telefonul din birou.
In zilele noastre, marturia lui despre abdicare e pusa la indoiala de unii, preferandu-i-se documente anonime ale regimului comunist instalat la putere prin frauda, minciuna si manipulare.
Este Mihai I un invins? Daca implinirea unui destin se masoara in succese aclamate public si compromisuri de anvergura, atunci acest rege nu e un model de urmat.
Cel mai tanar rege al Romaniei urca pe tron intr-o vreme in care tarilor din rasaritul Europei li se rezerva „rolul de cobai intr-un experiment de un cinism care intrece inchipuirea omeneasca“, cum va spune chiar el
