Mihail a iesit, asa cum a fost. […]Uneori ma sperii cu calmul dumitale, asemanator celui care l-a ucis pe Mihail, desi era ritmul vietii sale.
Lucrand aici, m-am gandit mult la dumneata! […] Nu, nu! canalia de viata nu merita lacrimile noastre.
M-am supus unui ordin launtric, pur si simplu.
Si totusi, ce trist e pentru noi ca ne aflam de-a valma printre meseriasii condeiului.
Cred ca am facut dovada, ca inca ma tin curelele… Nu! Nici nu mi-a trecut prin gand s-o fac.
La ultima pagina, am izbucnit in plans, incredintat ca se va gasi maine, circuland, in mijlocul unei lumi unde nu va fi intampinat de o suta de cititori care sa-l iubeasca.
Eu stiu, astazi, ce cere lumea de la un «romancier»: in niciun caz carti ca Mihail! Am dedicat-o sufletului aceluia care ma va ierta ca am vorbit despre el in public.
Ah! cat de usor mi-ar fi fost sa fac un roman «emotionant».
Dintre toate cartile mele, imi este cea mai draga.
Mihail a iesit, asa cum a fost
