Textele adunate aici incearca, fiecare in felul sau, sa gandeasca anumite probleme ale politicii.
Arheologia juramantului, Editura Tact, Cluj, 2011] (2008).. rom.: Sacramentul limbajului.
Archeologia del giuramento [ed.
despre metoda] (2008), Il sacramento del linguaggio.
Sul Metodo [Signatura rerum.
Pentru o genealogie teologica a economiei si a guvernarii] (2007), Signatura rerum.
Per una genealogia teologica dell’economia e del governo [Imparatia si gloria. rom.: Profanari, Editura Tact, Cluj, 2010] (2005), Il regno e la gloria.
Un comentariu al \'Epistolei catre romani\', Editura Tact, Cluj, 2009] (2000), Stato di Eccezione [Starea de exceptie] (2003), Profanazioni [ed. rom.: Timpul care ramane.
Un commento alla \'Lettera ai romani\' [ed.
Arhiva si martorul] (1998), Il tempo che resta.
L’archivio e il testimone [Ce ramane din Auschwitz.
Puterea suverana si viata nuda] (1995), Quel che resta di Auschwitz.
Il potere sovrano e la nuda vita [Homo sacer.
Cuvant si fantasma in cultura occidentala] (1979), Idea della prosa [Ideea prozei] (1985), La comunità che viene [Comunitatea care vine] (1990), Homo sacer.
La parola e il fantasma nella cultura occidentale [Stanze.
Lucrari principale: Stanze.
In prezent, este profesor la Institutul Universitar de Arhitectura din Venezia, la Collège International de Philosophie (Paris) si la European Graduate School (Saas-Fee, Elvetia).
A studiat la Roma, Paris si Londra si a predat in Italia (la Universitatile din Macerata si Verona), Statele Unite ale Americii (la Universitatile Berkeley, California si Northwestern, Evanston) si Germania (la Universitatea Heinrich Heine din Düsseldorf). 1942), filosof italian.
Giorgio Agamben (n.
Asa se explica de ce, in paginile care urmeaza, paradigme propriu-zis politice sunt cautate in experiente si fenomene care, de obicei, nu sunt considerate politice (sau sunt doar intr-o masura mai mica): viata naturala a oamenilor (acea zoé, odinioara exclusa din domeniul propriu-zis politic) care e repusa, conform diagnosticului biopoliticii foucauldiene, in centrul polis-ului; starea de exceptie (suspendarea temporara a ordinii, care se dovedeste insa a-i constitui structura fundamentala in toate sensurile); lagarul de concentrare (zona de indiferenta intre public si privat si, totodata, matrice ascunsa a spatiului public in care traim); refugiatul care, rupand legatura dintre om si cetatean, devine, din figura marginala, un factor decisiv al crizei statului-natiune modern; limbajul, obiect al unei hipertrofii si, totodata, al unei exproprieri, care definesc politica societatilor democratico-spectaculare in care traim; sfera mijloacelor pure sau a gesturilor (adica a mijloacelor care, chiar ramanand ceea ce sunt, se emancipeaza de relatia lor cu un scop) ca sfera proprie a politicii.
Daca politica pare astazi sa traverseze o eclipsa prelungita, in care apare intr-o pozitie subalterna fata de religie, de economie si chiar fata de drept, e pentru ca, in aceeasi masura in care ea isi pierdea cunostinta propriului rang ontologic, uita sa se mai confrunte cu transformarile care i-au golit progresiv si din interior categoriile si conceptele.
Textele adunate aici incearca, fiecare in felul sau, sa gandeasca anumite probleme ale politicii
