...daca ar fi sa ne luam dupa cele spuse de G.
Aurel Sasu. pentru Bizu.
Mili este concomitent povestea amorului trecator al lui Bizu pentru Silvia (care va deveni apoi si ca amanta lui Lica Scumpu) si a dragostei tarzii, doar banuita o vreme, a lui Mili, sotia lui Lica Scumpu.
In Diana se lamuresc lucrurile, ea este doar amanta directorului institutului, a unui coleg si a lui Lica Scumpu, varul lui Bizu, ajuns ministru; tot romanul este construit pe macheta romanelor de senzatie si da impresia de literatura ieftina, mai ales in scenele melodramatice ale dezvaluirii de catre Diana Serea a „probelor” iubirii ei pentru Bizu.
Bizu rationalizeaza si disociaza exasperant de mult fiecare din micile intamplari care il vad alaturi de Diana Serea, frumoasa si enigmatica colega de la institutul unde lucreaza, fara sa izbuteasca sa ajunga la o certitudine a dragostei ei pentru el, terminand prin a pleca la tara, disperat de incapatanarea ei de a ramane indiferenta la toate pornirile lui.
In pauza dintre Firu’n patru si Diana apar Mite (1934) si Balauca (1935), in acelasi ritm de un roman pe an.
Marian Papahagi ...
Daca insa Bizu pastreaza o anumita egalitate de ton, portretul moral luminand detalii sufletesti si asumandu-le ca pe niste rezultate deduse din introspectie, Firu’n patru duce framantarea erotica pana la isterie.
In jurul anilor ’30 apar romanele ciclului Bizu: Bizu (1932), Firu’n patru (1933), Diana (1936), Mili (1936), Acord final (1938–1939).
Este poate scrierea cea mai slaba pe care a produs-o vreodata.
Pana in 1927, in afara de Nuvele florentine (1907), Scenete si fantezii (1911) sau Crinul (1912), Lovinescu pare sa fi fost preocupat de un nucleu in jurul caruia se aduna urmatoarele romane: Aripa mortii (1913), republicat ulterior sub titlul Comedia dragostei, apoi Lulu (1920), pentru ca in 1927 sa topeasca la un loc Comedia dragostei si Lulu sub titlul Viata dubla.
Pentru a-l intelege ca atare, va trebui sa facem cateva sumare observatii cu privire la dimensiunile prozei literare pe care a scris-o.
Doar ca aceasta fraza, in parte adevarata, nu ne poate satisface in prea mare masura; si aceasta pentru ca ea nu ne da o justificare destul de convingatoare a lui Lovinescu romancierul.
Lovinescu a fost de a scrie nuvela si roman”. sa: „Nazuinta cea mare a lui E.
Calinescu in Istoria... ...daca ar fi sa ne luam dupa cele spuse de G
.jpg)
