„Orice prima carte a unui poet autentic este un eveniment. [...] Lectura poemelor lui Teodor Duna mi-a aratat ca poezia exista si traieste, ca ea poate, pe neasteptate si atunci cand nu mai parea posibila vreo minune, sa-si faca auzita vocea, iesind din tacerea si intunericul unde s-ar fi zis ca nimic nu mai dainuie, si ca aceasta voce ti se adreseaza – si te obliga sa-i raspunzi – sau sa incerci sa-i raspunzi.” (Mircea Ivanescu, 2002).
O astfel de minune – nebanuita pana in clipa revelatiei ei – este cartea de debut a tanarului poet Teodor Duna, care-si afirma aici, dincolo de ezitarile de asteptat la o prima aparitie in volum, o vocatie de adevarat creator si isi incepe, fara indoiala, o cariera, nu de virtuoz, ci de artist, pe deplin stapan pe mijloacele proprii de expresie si de deschizator de noi perspective in arta marturisirilor sincere care ar trebui sa fie poezia.
Caci asemenea actului Genezei, ii deschide celui care o ia in maini o lumina, o lume noua, nebanuita, cu luminile si intunericul ei, cu fiintele ei, vii si neinsufletite, miscandu-se dupa legi necunoscute pana atunci, dar deodata intelese ca fiind necesare si impunandu-se cititorului ca ineluctabile.
Mai precis, un miracol. „Orice prima carte a unui poet autentic este un eveniment
