O Minune este suprema înălţime căreia i se adresează sufletul nostru atunci când Speranţa, care nu moare niciodată, osteneşte! Căci ce altceva este viaţa noastră dacă nu o perpetuă punere de paie peste un foc aprins într-un sacru moment de elan încrezător şi tânăr?! Ce altceva e mai înţelept de făcut decât o continuă împrospătare a rezervei de speranţă pentru unul din multele momente de slăbiciune şi uitare?! Şi ce altceva este mai adevărat decât să speri mereu în poimâinele însorit al fiecărui mâine, neutru? Am reprezentat cu bucurie şi dăruire Arta Românească pe mai multe meridiane. (Dumitru Constantin-Dulcan.
Când prezentul ne dezamăgeşte, refugiul în trecutul unei celebre artiste, păstrat într-o carte, poate fi un dar.
Este indiscutabil că valoarea cărţii este egală de la un capăt la celălalt.
Cartea se citeşte ca un roman, cum se spune în popor, cu sufletul la gură , nedezminţind titlul său de Minuni trăite , pe care le redă cu un farmec aparte, seducător şi cu mult umor.
Actualul volum, în care Corina ne povesteşte epopeea vieţii sale, o situează la nivelul creaţiei literare valoroase prin talentul său scriitoricesc, presărat cu multe note umoristice şi scânteieri de spirit.
Miracolele relatate sunt confirmări ale unor experiențe venite pe drumul parcurs de la strălucirea în luminile rampei la beatitudinea Luminii Sacre. Și dacă tot ce am realizat va fi uitat într-o zi, sper că vor rămâne în urma mea Minunile Trăite pe Strada Speranţei! (Corina Chiriac) Cartea Corinei Chiriac este povestea, scrisă cu un surprinzător talent, a vieții sale de artistă celebră, care a avut șansa de a se bucura de fiorii extazului oferit de gloria cucerită pe marile scene ale lumii.
Cu ajutorul lui Dumnezeu și al tuturor celor care m-au ajutat personal și profesional – cărora le mulțumesc fără încetare – am aflat că Scena Vieţii este mult mai încăpătoare decât pare la prima vedere.
Triumful existenţei mele este însă altul: prin intervenţie divină, am devenit la 33 de ani Credincioasă.
Am avut vocaţia de a fi Artist.
O Minune este suprema înălţime căreia i se adresează sufletul nostru atunci când Speranţa, care nu moare niciodată, osteneşte! Căci ce altceva este viaţa noastră dacă nu o perpetuă punere de paie peste un foc aprins într-un sacru moment de elan încrezător şi tânăr?! Ce altceva e mai înţelept de făcut decât o continuă împrospătare a rezervei de speranţă pentru unul din multele momente de slăbiciune şi uitare?! Şi ce altceva este mai adevărat decât să speri mereu în poimâinele însorit al fiecărui mâine, neutru? Am reprezentat cu bucurie şi dăruire Arta Românească pe mai multe meridiane
