Părintele Arsenie, când m-a văzut, după ce am intrat, s-a dat jos de pe schelă și mi-a zis: "Bine ai venit, Petre".
De aceea, după mai mulți ani, Părintele Arsenie îmi zicea că nu e cazul să merg la Ierusalim, ci Să-L rog pe Dumnezeu, pe Maica Domnului să-Și facă Ierusalim ceresc în inima mea..
Luminile cerești au dispărut, însă eu nu le voi uita niciodată! În ochii Părintelui Arsenie am văzut lumina cea adevărată, pe care au vazut-o Sfinții Apostoli pe Tabor, la Schimbarea la Față, și car ese arată la Ierusalim, aprinzând Sfântul Mormânt al lui Hristos, la Sfânta Înviere, în fiecare an.
Apoi, și-a luat ochelarii de la ochi.
Am văzut venind, de la ochii Sfinției Sale, spre ochii mei, două funii de foc! Eu m-am minunat tare, însă el mi-a reprodus gândul și mi-a zis: "De ce zici așa, Petre: Doamne, ce ochi minunați are părintele Arsenie?! Uite, sunt ochi ca și ochii tăi".
Atunci s-a întâmplat minunea cea mare.
Mi-a zis pe nume! Părintele purta ochelari fumurii.
Părintele Arsenie, când m-a văzut, după ce am intrat, s-a dat jos de pe schelă și mi-a zis: "Bine ai venit, Petre"
