Au trecut cinci ani de la trecerea în eternitate a Corneliei Calin Bodea si ea este tot mai prezenta printre noi prin creatie, prin jertfa pe care a pus-o pe fiecare pagina ori a presarat-o în fiecare propozitie sau fraza. Întreaga opera, inclusiv cea publicata postum, o aseaza în rândul orientalistilor, al caror drum se deschide cu Dimitrie Cantemir sau Dimitrie Pippidi..
Este prea putina vremea pentru oamenii care raspândesc spirit si parfum de cuvânt în timpul acesta – finit si infinit – si fac din trecerea lor pamânteana zori si începuturi pentru toate nazuintele unui neam, pentru toate asteptarile unui Orient ce se ofera pentru a fi studiat, analizat, cercetat, definit si ,,rostit”… ,,Eu sunt într-o cetate numita Tars, care nu este lipsita de maretie”… ,,Eu sunt într-o cetate numita Iconium, cetate îmbracata în splendoare”… ,,Eu sunt într-o cetate numita Constantinopol si mai apoi Istambul si ea vorbeste despre imperii aparute si disparute, despre civilizatii trecute în uitare sau venind spre noi spre a se face analizate”… ,,Eu sunt într-o cetate numita Efes si de acolo zbor cu gândul spre Roma, caci parca acolo este începutul meu si în puterea Cuvântului ma arat lumii”… Cred ca doar asa am putea începe sa vorbim despre Cornelia Calin Bodea, faimos cercetator stiintific al Institutului de Etnografie si Folclor ,,Constantin Brailoiu”, din cadrul Academiei Române – mai înainte a activat în cadrul Institutului de lingvistica –, ce a parasit, oarecum prea devreme, lumea în care a cutezat sa provoace, sa rascoleasca geniul românesc si al popoarelor care s-au perindat pe aici.
Au trecut cinci ani de la trecerea în eternitate a Corneliei Calin Bodea si ea este tot mai prezenta printre noi prin creatie, prin jertfa pe care a pus-o pe fiecare pagina ori a presarat-o în fiecare propozitie sau fraza
