Un „portret” al unuia dintre „marii necunoscuti ai culturii romane”, Mircea Popescu, cel caruia, scria Monica Lovinescu, ar trebui sa i se dedice „capitole si carti”, iar Mircea Eliade spera ca, peste timp, „prietenii vor avea grija sa adune intr-un volum macar o parte din aceste studii si articole, caci nu sunt multi italienizanti si comparatisti de statura lui.”.
Un „portret” al unuia dintre „marii necunoscuti ai culturii romane”, Mircea Popescu, cel caruia, scria Monica Lovinescu, ar trebui sa i se dedice „capitole si carti”, iar Mircea Eliade spera ca, peste timp, „prietenii vor avea grija sa adune intr-un volum macar o parte din aceste studii si articole, caci nu sunt multi italienizanti si comparatisti de statura lui.”