"Rar mi-a fost dat, in ultima vreme, sa citesc ceva mai viu si mai vibrant, mai uman si mai firesc, mai arzator, mai dramatic, mai curgator si mai abrupt, mai vesel si mai trist, mai suculent, mai poznas, mai poetic, mai ame- si amutitor. "- Radu PARASCHIVESCU.
O singura reactie lipseste: indiferenta.
Stupoare, jubilatie, rusine, invidie, contrarietate, vertij, fericire, indignare, cainta - toate acestea sunt forme de feedback la cele 33 de texte din Miros de roscata amara.
Dar il banuiesc ca-i place si sa ghiceasca reactia cititorului.
Ii place la nebunie.
Ii place sa astearna povesti.
Dan Alexe scrie in temeiul unei inzestrari formidabile, al unei culturi aspirate pe toate canalele si al unei pofte navalnice, aproape carnale, de-a face literatura din orice.
Il intereseaza prea putin daca textele lui se vor solda cu o baie de elogii sau cu o rastignire.
Da impresia ca scrie ca sa-si faca siesi o placere - si cred ca si-o face.
Si rar am vazut, de cand sunt editor de carte, un asemenea talent in (orgolioasa) desfasurare.
Dan Alexe nu tine neaparat sa se aseze in albia unui gust impus de critica, a unei tendinte, a unei mode. "Rar mi-a fost dat, in ultima vreme, sa citesc ceva mai viu si mai vibrant, mai uman si mai firesc, mai arzator, mai dramatic, mai curgator si mai abrupt, mai vesel si mai trist, mai suculent, mai poznas, mai poetic, mai ame- si amutitor
