Intr-o societate aflata sub semnul mitologiilor si al hierofaniilor, al ontofaniilor decazute, al emotiei si fantasmelor, al idolatriilor, textele mele cauta sa creeze o discontinuitate care sa fie perceputa ca efect de contrast si de meditatie.
Privesc in fiecare clipa Romania, ii vad dimensiunea reala, dar asta nu ma impiedica sa visez la aceea pe care mi-as dori-o, ii caut totusi intelesuri profunde si gasesc, poate, raspunsuri simple..
Avem nevoie sa visam, asa cum avem nevoie de prieteni, de idoli, de cititori, avem nevoie sa vibram si sa rezonam cu cei care sunt departe si totusi aproape.
Eu cred ca nu Romania este cea care ne-a ucis speranta si ne-a intunecat orizontul, noi suntem cei responsabili de a ne vedea visele cu ochii mintii si cu cei ai sufletului.
In Romania de azi, noi nu avem forta de a visa cu adevarat si, mai ales, nu ne bazam visele pe noi insine si nu suntem personajul principal din visul devenirii noastre.
Sunt texte vii, texte care s-au nascut si au trait in contexte sociale bine determinate, sunt elemente de rupere a curgerii si a fluxului de imagini si informatii pentru a ne putea regasi impreuna, macar pentru cateva secunde, ca la un flashmob.
Intr-o societate aflata sub semnul mitologiilor si al hierofaniilor, al ontofaniilor decazute, al emotiei si fantasmelor, al idolatriilor, textele mele cauta sa creeze o discontinuitate care sa fie perceputa ca efect de contrast si de meditatie
