Cu o vastă întindere temporală și spațială, romanul Mizerabilii ne oferă o adevărată cartografiere a societății franceze de la începutul secolului al XIX-lea, pe scena căreia evoluează numeroase personaje complexe, cu trăsături puternice, care ilustrează credințele și idealurile autorului însuși – posibilitatea de mântuire a naturii umane, dragostea ideală, justiția socială, demnitatea umană. […] Mizerabilii este un joc cu destinul: pune în scenă discrepanța dintre imperfecțiunile judecății omenești și arhetipurile perfecte ale infinitului.”
Adam Thirlwell, în The Guardian „Dacă scriitorul nu ar scrie decât pentru vremea lui, ar trebui să-mi rup și să-mi arunc condeiul.”
Victor Hugo „Mizerabilii nu intră în categoria romanelor, este un fel de monstre sacré.” Peter Brooks, în The New York Review of Books „Mizerabilii ne vorbește și astăzi prin temele sale sociale, care continuă să «bântuie» vremurile de criză pe care le traversăm: sărăcia, șansele sociale și cinismul societății, condiția femeii, exploatarea copiilor, teme pe care Hugo reușește să le transpună în personaje vii și situații de-a dreptul picarești, pe urmele romanului de aventuri à la Eugène Sue.”
Adina Dinițoiu, în „Prefață”.
Totul este relevant – pentru că subiectul cărții este, literalmente, totul.
Adaptare cinematografică: Les Misérables (musical), cea mai cunoscută versiune, din 2012, cu Hugh Jackman (în rolul lui Jean Valjean), Anne Hathaway (ca Fantine) și Russell Crowe (Javert) Les Misérables (adaptarea britanică din 1978) Les Misérables (film american din 1998) Les Misérables (serial francez din 2000) Les Misérables (serial britanic din 2018) „În acest roman nu există digresiuni.
Musicalul Mizerabilii, care a avut debutul pe scena londoneză în 1985 și care se joacă și astăzi, a fost răsplătit cu peste 100 de premii internaționale și a fost văzut de zeci de milioane de spectatori, rămânând cel mai longeviv spectacol de musical de pe West End.
Filonul romantic al monumentalei opere a lui Victor Hugo se împletește cu pasaje descriptive ale Bătăliei de la Waterloo din 1815 și ale Insurecției republicane din 1832, dar și cu o riguroasă analiză a arhitecturii Parisului și a canalelor acestuia, precum și cu o serie de însemnări ample despre natura umană, societate, istorie, arhitectură, literatură.
Ajunge primar al orașului Montreuil‑sur‑Mer, care prosperă nebănuit sub îndrumarea sa, iar mai târziu, își dedică tot timpul și resursele îngrijirii micuței orfane Cosette, copila părăsită a lui Fantine.
Profund mișcat de bunătatea monseniorului Bienvenu, care îl iartă pe Jean Valjean pentru încercarea de a-i fura din casă și care îl scapă din mâinile poliției, fostul condamnat are să își ducă mai departe viața ghidat de un singur gând: să facă bine celorlați.
Trimis pentru cinci ani la ocnă pentru că a furat o pâine, Jean Valjean rămâne de fapt închis nouăsprezece ani, din cauza încercărilor constante de a evada; odată eliberat, va fi urmărit pentru tot restul vieții de Javert, inspectorul de poliție.
Având cinci părți, romanul prezintă parcursul personajului principal, Jean Valjean, și a câtorva personaje din jurul acestuia: Fantine, Cosette, Marius, Javert, soții Thénardier și copiii lor (Éponine, Azelma, Gavroche), de-a lungul a aproximativ trei decenii.
Cu o vastă întindere temporală și spațială, romanul Mizerabilii ne oferă o adevărată cartografiere a societății franceze de la începutul secolului al XIX-lea, pe scena căreia evoluează numeroase personaje complexe, cu trăsături puternice, care ilustrează credințele și idealurile autorului însuși – posibilitatea de mântuire a naturii umane, dragostea ideală, justiția socială, demnitatea umană
