Pe langa atatea alte prefaceri si transformari sociale, prima jumatate a secolului al XIX-lea a adus in Tara Romaneasca o schimbare spectaculoasa a costumului.
Dupa cum era de asteptat, promotoarele noii mode au fost mai ales doamnele din inalta societate, care s-au intrecut in a imita eleganta si luxul aristocratelor din marile capitale europene.
Folosindu-se de pitorestile marturii ale calatorilor straini, de cele mai reprezentative dintre cele circa 200 de portrete de sevalet din epoca pastrate in colectiile muzeelor, de piesele de costum care au infruntat timpul si mai ales de tablourile votive din 141 de biserici, in care au fost zugravite peste o mie de chipuri - si pe care le-a fotografiat el insusi, adesea in conditii dificile -, Tudor Dinu analizeaza minutios fiecare piesa vestimentara, veche sau noua, si evolutia ei in timp.
Jupani, logofeti, vornici, medelniceri si alti boieri mari si mici, invesmantati in anterie, fermenele, cepchene si giubele, cu islice, calpace si cealmale, juni in frac ori redingota, cu joben sau palarie, jupanese, postelnicese si boieroaice in rochii somptuoase si etaland bijuterii rafinate, dar si ciobani, polcovnici, serdari si capitani, protopopi si diaconi defileaza in paginile acestei carti, intr-o fastuoasa parada a modei din anii 1800-1850. .
Trecerea de la Moda orientala caracteristica Valahiei fanariote a veacului al XVIII-lea la noile piese de vestimentatie apuseana, promovate de armata tarista, care ocupase principatul, nu a fost totusi brusca, cele doua paradigme coexistand o vreme, in combinatii dintre cele mai extravagante.
Pe langa atatea alte prefaceri si transformari sociale, prima jumatate a secolului al XIX-lea a adus in Tara Romaneasca o schimbare spectaculoasa a costumului
