Calda, sentimentala, dar nemiloasa cu sine, bogata, dar fara sa-si valorifice propriile bogatii, pierduta mereu intre termenii cotropit si eliberat, nostalgica, dar lipsita de memorie, conservatoare, dar gata oricand sa imbratiseze ce e venit de aiurea ca fiind superior, mandra de propria istorie, dar adesea fara sa-si cunoasca numele propriilor strabunici, Moldova a ajuns sa aiba o identitate atat de multiplo-multiplicata, incat pare ca nu o mai are deloc. (Angela Brasoveanu).
Modeste, dar si luxuriante mancaruri moldovenesti, dar si ucrainesti, si bulgaresti, si evreiesti, si tiganesti, si gagauze, c-ar fi pacat sa ne prefacem ca nu ne fierbem de secole in unul si acelasi ceaun.
De adus aminte, de pomenit bunicii si de visat.
De gatit primavara, de gatit vara ori iarna, de post si de caslegi.
Arome, aburi dulci, gusturi uitate, extrase din hornuri afumate de tarani, dar si din parfumatele caiete ale unor boierese refugiate prudent prin alte tari.
Veti gasi cherdele, larzanci, oi coapte in propria piele, alivenci, placinte cu frunze de sfecla, covrigei opariti, jamboane, scordolele, iahnii, vanat, chiselite, cutcut, borsuri seci cu hatmatuchi si drehlita, placinte cu ou crud, ghiozlemele, ghevreci, cnisuri, kiur, cozonaci si babe, toate stropite generos cu vinuri de soi, bragi, ciresate, tuici transpirate, de la caz la caz.
Veti gasi aici locuri demne de vazut, de simtit si de redescoperit, Oameni simpli, demni de a fi bagati in seama, dar si bucatari scoliti cu mult respect pentru tot ce e adevarat.
E o oglinda sentimentala in care speram sa va placa sa priviti.
Acesta e simplul mesaj al cartii pe care binevoiti sa o tineti in maini.
Si daca acceptam, intr-un sfarsit, ca astia suntem, chiar daca nu ne place cum suntem, hai macar sa incercam sa ne cunoastem, sa intelegem ce culoare si ce hram poarta acest „cum”.
Traieste in acelasi timp si in secolul XXI, si in Evul Mediu, se rupe, fara sa se hotarasca vreodata, intre Est si Vest, sarbatoreste doua Craciunuri, deschide sampania de revelion la diferite ore, pune pe acelasi piedestal de mancare traditionala „de la mamuca” si sarmalele, si salata „olivie”.
Calda, sentimentala, dar nemiloasa cu sine, bogata, dar fara sa-si valorifice propriile bogatii, pierduta mereu intre termenii cotropit si eliberat, nostalgica, dar lipsita de memorie, conservatoare, dar gata oricand sa imbratiseze ce e venit de aiurea ca fiind superior, mandra de propria istorie, dar adesea fara sa-si cunoasca numele propriilor strabunici, Moldova a ajuns sa aiba o identitate atat de multiplo-multiplicata, incat pare ca nu o mai are deloc
