În măsura în care apropierea creștinilor înseamnă, la toate nivelele Bisericii, o lucrare de adevăr, iubire și sfințenie, ne găsim curând confruntați cu obligația de a muri pentru noi înșine, ca să reneștem pentru celălalt.
Părintele Andre Scrima. În mărturisirea monahului, am spus noi, Biserica transpare ca o taină de moarte-înviere în Hristos: loc și mijloc pentru vederea lui Dumnezeu și pentru unirea noastră cu El, iată care e, totodată, condiția adevăratei vederi a fratelui și de unitate cu el.
Doar o metaforă? Cu siguranță că nu, ci o realitate despre care experiența monastică ar permite o înțelegere în profunzime.
Nu-l putem întâlni cu adevărat pe fratele nostru viu, cum nu-l putem întâlni nici pe Dumenzeu cel Viu, nu putem deveni celălalt decât în Cruce... În măsura în care apropierea creștinilor înseamnă, la toate nivelele Bisericii, o lucrare de adevăr, iubire și sfințenie, ne găsim curând confruntați cu obligația de a muri pentru noi înșine, ca să reneștem pentru celălalt
