In inima sa Mosul Gheorghe simtea atata bucurie, atata multumire, cum numai la sfinti se putea intalni...
O icoana vie, o adevarata icoana vie, o culme a evlaviei poporului nostru romanesc..
El traia in afara nevoilor pamantesti, mai presus de bucuriile, ispitele si caderile oamenilor...
Nu se interesa cine conduce lumea, tara si Biserica.
Nu intreba pe nimenea despre ceva pamantesc.
Mintea lui niciodata nu era pe pamant, ci numai cu Dumnezeu.
Patruzeci de ani aceeasi pravila, aceeasi mancare, aceeasi haina vara,si iarna, aceeasi fata senina, aceeasi divina pace si bucurie in inima.
Aceeasi randuiala a avut-o neschimbata.
Acelasi a fost intotdeauna.
Nici diavolii nu-l mai ispiteau, nici oamenii nu-l mai suparau, nici gerul nu-l mai putea birui, nici arsita soarelui nu-l ardea, nici foamea nu-l chinuia, nici setea sau osteneala drumului nu-l dobora.
In inima sa Mosul Gheorghe simtea atata bucurie, atata multumire, cum numai la sfinti se putea intalni..