Impotriva interpretarii este prima colectie de eseuri a lui Susan Sontag care i-a si adus renumele de una dintre cele mai incisive voci critice moderne. „Dramaturgul occidental este incapabil sa creada in realitatea unui personaj lipsit de o asemenea constiin. in primul rand constiinta de sine a dramaturgului insusi si apoi aceea a protagonistilor.
De ce? Intr-un cuvant din prea multa constiinta de sine.
Tragedia spune Abel nu este si nu a fost niciodata una dintre formele caracteristice teatrului occidental; cei mai multi dramaturgi occidentali desi inclinati sa scrie tragedii au fost incapabili s-o faca.
Intr-adevar nu am avea de ce sa regretam intrucat cadavrul cra doar cel al unei rubedenii indepartate.
Abel isi invita cititorii sa paraseasca aceasta atmosfera de nimomantare si sa ia parte la o festivitate celebrand forma dramatica proprie noua care a fost de fapt a noastra timp de 300 de ani: metapiesa de teatru.
Oare nimeni nu mai scrie tragedii? Foarte bine.
Este unul dintre meritele deosebite ale cartii lui Lionel Abell faptul ca e lipsita de accentul obisnuit pus pe legie si tristete.
Toate discutiile pe aceasta tema care au urmat au fost la fel de elegiace sau cel putin defensive; fie jelind moartea tragediei fie nadajduind sa incerce crearea unei tragedii „moderne" pornind de la teatrul naturalist-sentimental al lui Ibsen Cehov O\'Neill Miller si Williams.
In Nasterea tragediei care discuta in realitate moartea tragediei Nietzsche a blamat prestigiul nou dobandit al cunoasterii si inteligentei constiente — care s-a ridicat in Grecia antica odata cu personalitatea lui Socrate — ca fiind raspunzatoare de pierderea instinctului si a simtului realitatii ceea ce a facut imposibila tragedia.
Asemenea inmormantari sunt de obicei insotite de toate manifestarile doliului; caci ne jelim pe noi insine atunci cand dam nume potentialului pierdut de sensibilitate si atitudine intrupat in forma moarta.
Caci ca act de autodefinire este si o inmormantare de sine.
Inmormantarea unei forme literare este un act moral o realizare inalta a moralitatii moderne in arta a onestitatii.
In special intrebarile cu privire la moartea formelor literare — mai este posibil poemul narativ lung sau este mort? romanul? drama in versuri? tragedia? — sunt de cea mai mare importanta.
Arta este vazuta ca o oglinda a capacitatilor omenesti intr-o perioada istorica data ca principala forma prin care o cultura se defineste se numeste si se dramatizeaza pe sine.
Dilemele moderne ale sentimentelor actiunii si credintei sunt argumentate acum in domeniul capodoperelor literare.
Subiectul literaturii a epuizat mult din energia care se indreptase spre filosofie inainte ca acest subiect sa fie purificat de catre empiristi si logicieni.
Fragment din lucrarea: Impotriva interpretarii de Susan Sontag "
Moartea tragediei Discutiile moderne despre posibilitatea tragediei nu sunt simple exercitii de analiza literara; sunt exercitii in vederea formularii unui diagnostic cultural mai mult sau mai putin deghizat.
In 1992 a primit The Malaparte Prize in Italia si in 1999 a fost numita de guvernul francez Commandeur de l\'Ordre des Arts et des Lettres. „Sontag ofera suficienta hrana mintii pentru a satisface pana si cel mai intelectual dintre apetituri.” The Times Printre numeroasele aprecieri primite de Susan Sontag se numara Peace Prize oferit de German Book Trade (2003) premiul Prince of Asturias 2003 Jerusalem Prize (2001) premiul National Book Award pentru In America (2000) si The National Book Critics Circle Award pentru Despre fotografie (1978).
Publicata initial in 1966 aceasta colectie a avut o influenta majora asupra a generatii intregi de cititori precum si asupra campului de critica culturala.
De asemenea Sontag discuta cu aceeasi pasiune despre Sartre Camus Simone Weil Godart Beckett Levi-Strauss filme SF psihanaliza si gandire religioasa contemporana.
Sontag a fost printre primii ganditori contemporani care au scris despre intrepatrunderea dintre formele inalte si formele marunte ale artei acordandu-le valori egale ca subiecte valide.
Impotriva interpretarii este prima colectie de eseuri a lui Susan Sontag care i-a si adus renumele de una dintre cele mai incisive voci critice moderne
