In 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal, Nadia a devenit simbolul perfectiunii in gimnastica. - AURORA LIICEANU.
Si a atins-o.
Cand insingurata si aproape de abandon, cand disperata si supusa, adesea neinteleasa si folosita, dar mereu perseverenta, ambitioasa, visand cu indarjire sa atinga perfectiunea.
In drumul spre glorie, Nadia a trecut prin stari diferite.
Contextul si imprejurarile in care Nadia Comaneci a crescut si s-a format, familia, gimnastele din generatia sa, antrenorii, si mai ales puzderia de informatori, securisti si decidenti politici, care au tesut o incalcita plasa de relatii in jurul ei menita sa o tina captiva in mod irevocabil, toate acestea sunt scoase la iveala de autor.
Acum, dupa zeci de ani, studiind aceste dosare pana nu de mult secrete, Stejarel Olaru a construit o carte de istorie, insa una ca un roman, in parte de groaza, in parte politic.
Cartea lui Stejarel Olaru nu este doar o biografie traditionala.
Cu totii ii urmareau orice miscare, orice vorba si orice gand si impletisera, la cererea politiei politice de atunci, infricosatoarea Securitate, o plasa nevazuta din care marea sportiva a reusit sa scape abia in toamna lui 1989.
Dar despre Nadia, devenita parte a avutiei nationale a Romaniei socialiste, se mai scria in penumbra, iar „admiratorii” sai, care adunau material documentar pentru un roman straniu, in parte de groaza, in parte politic, erau cei din lumea sa: antrenorii, oficialii federali, medicii, asistentele, coechipierii...
Din admiratie, despre ea s-au scris scenarii de filme artistice si documentare, biografii, romane si chiar carti pentru copii.
In 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal, Nadia a devenit simbolul perfectiunii in gimnastica
