Naziștii îmi spuneau pe numePuțini oameni știu ce înseamnă să petreci trei ani în inima infernului de la Auschwitz.
Destinul îi poartă pașii tocmai către clădirea veche de pe Rue Cardinale, unde, cândva, bunica ei lucrase, iar Harriet începe să descoasă fir cu fir istoria familiei sale.
Astfel, tânăra descoperă o poveste neașteptată, mai sumbră și mai dureroasă decât și-ar fi putut imagina vreodată.
Deși războiul o înfricoșează, Mireille luptă în cadrul Mișcării de Rezistență, Claire este sedusă de un ofițer german, iar Vivienne își asumă o misiune atât de periculoasă, încât nu poate destăinui nimănui adevărul.
Două generații mai târziu, Harriet, nepoata de origine engleză a lui Claire, vine la Paris, disperată să ştie mai multe despre rădăcinile ei și să afle răspunsuri la întrebările sale despre trecut.
Viețile lor sunt întrețesute cu secrete periculoase. Într-un oraș ocupat de naziști, trei tinere croitorese luptă pentru a supraviețui. -Leanne, GoodreadsDescrierea cărții: Paris, 1940. .
Aproape că simțeam și eu frigul și foamea de care erau cuprinse cele două personaje care luptau pentru supraviețuire. - Leigh, Goodreads O poveste cu două fire temporale despre dragoste și puterea de a supraviețui în ciuda tuturor obstacolelor —Jaffa Reads Too Scenele din lagărul de concentrare au fost extrem de dureroase. —Best Book Forward Harriet află adevărul despre ea și despre bunica ei descoperind că povestea familiei sale este mai întunecată și mai dureroasă decât și-ar fi putut imagina vreodată . - Magda HellingerAcum, mulțumită efortului fiicei sale Maya, povestea Magdei este în sfârșit gata să iasă la lumină.
Darul croitoresei O lectură minunată care te pune pe gânduri și explorează teme precum trauma, prietenia, curajul, dragostea și moartea.
Nu puteam să le salvez pe toate, dar am reuşit să salvez câteva, măcar pentru încă o zi.
Lucrurile s-au desfăşurat atât de repede, încât nimeni nu şi-a dat seama de ceea ce se întâmpla. Şi nu m-am înşelat – căci am scăpat basma curată.
Am ales doar cincizeci în speranţa că nimeni nu le va observa lipsa. Ştiind că prizonierele din fiecare coloană nu fuseseră încă numărate, am ales în jur de cincizeci de fete din grupul destinat camerelor de gazare, ordonându-le să mă urmeze fără să pună întrebări, şi m-am întors cu ele în lagăr. Într-o zi, cuprinsă de disperare, am trecut la acţiune.
Magda i-a întâlnit pe unii dintre cei mai periculoși criminali naziști: de la temutul doctor Josef Mengele, la sângerosul comandant al lagărului Josef Kramer, dar și-a ascuns întotdeauna teama, totul pentru a-și putea continua misiunea: aceea de a salva, cu orice preț, cât mai multe vieți cu putință.
Datorită curajului său, ea și alte femei au reușit să pășească din nou spre libertate, purtând cu ele povești pe care nu avem voie să le uităm niciodată. Încă din primele sale zile în lagăr, ea a fost inclusă în sistemul de administrare a acestuia, câștigând treptat încrederea naziștilor și primind tot mai multe responsabilități.
Deportată din Slovacia la doar 25 de ani, ea a fost forțată să învețe rapid regulile unui sistem criminal, pentru a-și salva propria viață, dar și pentru a ajuta alte femei să supraviețuiască. Și mai puțini înțeleg ce înseamnă să ai o funcție în administrarea lagărului, să fii în același timp o prizonieră care poate fi executată în orice moment și singura care poate încerca să salveze de la moarte alte deținute slăbite, bolnave și înfometate.
Magda Hellinger a ajuns la Auschwitz în martie 1942.
Naziștii îmi spuneau pe numePuțini oameni știu ce înseamnă să petreci trei ani în inima infernului de la Auschwitz
