„O piesa atipica! La inceputul lecturii pare usoara, simpla, uneori previzibila, usor de urmarit, fapt intalnit mai rar in peisajul scriiturii dramatice actuale.
Nea Ion este o piesa despre Bine.“ - Sanda Manu.
Binele e un concept.
Vrea oare ceva ce nu se mai poate? Exista un fior patetic in finalul piesei care ne-ar putea face sa ne amintim ca binele nu este doar un cuvant pe care il arunci cand si daca mai spui «buna ziua».
El vrea doar normalitatea intr-o lume care nu mai e de mult normala; vrea cu obstinatie, cu argumente, nu-si pierde rabdarea, nici umorul si nici credinta.
Ion e personajul principal, eroul piesei, cum se spune in teatru, dar nu eroul care cere statuie.
Ion nu se poate obisnui. si cu care ne-am obisnuit.
Exista un anume subtext in firescul faptelor care se succed treptat in dezvaluirea vremii noastre de azi pe care o cunoastem bine, dar pe care o traim rau...
Nu, pentru ca am citit-o dintr-o suflare.
Si totusi nu.
Pare. „O piesa atipica! La inceputul lecturii pare usoara, simpla, uneori previzibila, usor de urmarit, fapt intalnit mai rar in peisajul scriiturii dramatice actuale
