Obstinandu-se, parca, sa epuizeze intregul alfabet al instrainarii de sine, Stefania Pavel construieste in Neantul din oglinda, acest al doilea volum pe care poeta il publica, un intreg univers in care, precum intr-un labirint al oglinzilor, nimic nu este asa cum pare a fi. - Daniel Tach.
Parcurgand intregul volum, chiar mai mult decat alchimia la care supune limbajul, impresioneaza taria cu care Stefania Pavel crede in infinitele posibilitati ale poeziei de a ne salva de la aneantizare, in capacitatea poeziei de a salva lumea.
Incapatanandu-se sa scrie poezie pentru o generatie care are tot timpul din lume, dar niciodata timp pentru a citi, poeta face aproape un act de credinta. [...] Insa, inainte de orice, poezia Stefaniei Pavel trebuie citita pentru autenticitatea trairilor pe care le impartaseste cu noi.
Insa pana acolo drumul va fi lung si sinuos, ratacirile vor fi inerente, crizele existentiale vor fi inevitabile.
Abia dupa ce insuportabila oglinda-constienta, murdara de secunde si ale carei pete sunt eterne (Gandurile), va fi facuta zob (Paradox), poeta isi va recupera libertatea de a se cauta si dorinta de a se regasi.
Obstinandu-se, parca, sa epuizeze intregul alfabet al instrainarii de sine, Stefania Pavel construieste in Neantul din oglinda, acest al doilea volum pe care poeta il publica, un intreg univers in care, precum intr-un labirint al oglinzilor, nimic nu este asa cum pare a fi
