Câți terapeuți nu au fost puși în dificultate de lentoarea cu care se schimbă unii clienți care se prezintă la terapie din cauza anxietății și stresului, care lasă impresia că se luptă cu viața și că totul li se pare extrem de greu, care sunt politicoși, timizi și par să nu fie prea mult în contact cu trăirile lor? Adulții care au fost neglijați emoțional în copilărie prezintă încă urme ale experienței de a fi fost ignorați de persoanele de îngrijire.
Intervenții psihoterapeutice specifice
Observații concluzive
Mulțumiri
Bibliografie .
Principii generale ale psihoterapiei cu adulți care au fost copii ignorați
Capitolul 6.
Contribuții neuroștiințifice la înțelegerea copiilor ignorați
Capitolul 5.
Teorii psihoterapeutice cu privire la copiii ignorați
Capitolul 4.
Posibilele scenarii ale neglijării emoționale
Capitolul 3.
Sentimentul de a fi un copil ignorat
Capitolul 2.
Stauffer Cuprins Introducere
Capitolul 1. - Kathrin A.
Mie asta mi se pare o îngrozitoare tortură.
Mă gândesc că așa este să te afli în mintea sa – o permanentă bâjbâire în căutarea unei evadări, fără s-o găsească niciodată. Ședințele cu Mortimer sunt ca și cum am fi înconjurați de uși închise și ca și cum s-ar trânti și mai multe uși ori de câte ori încerc să găsesc una deschisă. Știe câteva lucruri care i s-au întâmplat și care nu sunt în regulă, însă nu vede ce rost are să vorbească despre ele întruna.
Nu-i place să vorbească despre copilăria lui deoarece pare nerecunoscător față de părinți. Îi este greu să vorbească despre ceea ce simte, fie pentru că nu simte nimic, fie pentru că nu-și poate găsi cuvintele să se exprime.
Se simte rușinat de multe, dacă nu de majoritatea încercărilor mele de a-i reflecta trăirile. Îmi simte tăcerea ca pe o pedeapsă și ca pe o presiune să aibă rezultate.
Dacă aștept să vorbească el, anxietatea îi crește rapid.
Stauffer E dificil de lucrat cu Mortimer – de obicei e anxios când intră în cabinet și-i e greu să înceapă. - Kathrin A.
E ușor de observat că această atitudine pe care o adoptă în mod intuitiv nu-i ajută cu nimic să-și îmbunătățească viața pe termen lung, ci ajunge să le secătuiască și viața, așa cum le e secătuită mintea.
Mișcarea, exuberanța, a vrea mai mult și a fi mare, spontan sau impulsiv sunt, toate, extrem de periculoase pentru copiii neglijați, oricât de mult ar vrea să facă sau să fie aceste lucruri – și invidiază oamenii care le au.
Copiii neglijați e posibil să trăiască într-o lume înghețată, în care orice mișcare pe care o fac le poate amenința siguranța fragilă și în care este mai bine să se facă mici, să stea nemișcați și să încerce să țină viața la un nivel constant.
Lucrează în practică privată în Cambridge și Londra.
Stauffer este psihoterapeut specializat în psihoterapie corporală și EMDR.
Kathrin A.
Bazându-se pe bogata sa experiență clinică și pe teorii din psihologie și neurobiologie, autoarea adresează dificultățile întâmpinate în psihoterapia adulților care au fost copii neglijați emoțional, oferind atât o descriere a experienței subiective a acestor clienți, cât și modele de intervenție terapeutică eficientă, exemplificate prin ample ilustrări clinice.
Câți terapeuți nu au fost puși în dificultate de lentoarea cu care se schimbă unii clienți care se prezintă la terapie din cauza anxietății și stresului, care lasă impresia că se luptă cu viața și că totul li se pare extrem de greu, care sunt politicoși, timizi și par să nu fie prea mult în contact cu trăirile lor? Adulții care au fost neglijați emoțional în copilărie prezintă încă urme ale experienței de a fi fost ignorați de persoanele de îngrijire
