O voce de femeie in numele tuturor femeilor victime.
Traducere din limba franceza de Nicolae Balta..
In prezent locuieste in Franta, fiind traducator pentru ONU si expert judiciar la Curtea de Apel din Rennes, militand sustinut pentru protejarea victimelor violentei domestice.
Este si autoarea cartii Un tata rau (o continuare a primei carti, in care vorbeste despre eforturile de obtinere a custodiei).
Caroline Brehat a publicat in anul 2010 cartea Am iubit un manipulator , tradusa ulterior in opt limbi, in care isi descrie experientele dureroase si lupta pe care a dus-o pentru a scapa dintr-o relatie distructiva si a-si apara fiica maltratata de tatal si de bunica paterna.
Explorand legatura dintre dominarea psihologica, maltratare si lipsa iubirii de sine, autoarea abordeaza un aspect fundamental: cum sa te iubesti pe tine atunci cand ai indurat umilinte permanente, de ordin fizic sau psihic, cand ai fost incontinuu calcat in picioare? Scopul acestei carti este sa demonstreze ca putem supravietui din punct de vedere psihic celor mai groaznice rani emotionale, sa ne ridicam si sa resimtim fericirea.
Volumul pune in lumina doua aspecte: importanta relatiei cu mama in procesul constructiei de sine si transmiterea dominatiei si a perversiunii de la o generatie la alta.
Altminteri, ceea ce este refulat se manifesta incontinuu: "
Femeile acelea purtau in ele un fel de busola cu un al cincilea punct cardinal care le condusese catre barbatul ce semana cel mai mult cu tatal lor sadic".
Forta care trebuie verbalizata pentru a fi neutralizata si pentru ca infernalul ciclu transgenerational sa se opreasca.
Neiubitele ne arata in ce mod aceste mosteniri psihice nocive, neelaborate prin cuvant, ajung sa se reproduca din generatie in generatie precum o forta obscura si incontrolabila.
Caroline Brehat, psihanalist de profesie, ne prezinta patru generatii de femei suferind, printr-un soi de blestem transgenerational, din cauza incestului si a violentelor familiale.
Purtatoare, dupa propriile-i spuse, a "visurilor frante si iubirilor sugrumate" ale generatiilor anterioare de femei din propria-i familie, autoarea a inceput sa scrie acest roman cu caracter autobiografic in inchisoare, unde ajunsese pentru ca indraznise sa isi salveze fiica din ghearele unui tata incestuos.
O femeie care a reprodus, in ciuda vointei sale, o schema familiala distrugatoare, o femeie in jurul careia se tes destinele altor femei, marcate de sceptrul violentei.
O voce de femeie in numele tuturor femeilor victime
