Un artist obsedat de munca si punctualitate care scrie se plimba cu bicicleta si vizioneaza filme in cinematograful lui improvizat dupa un program bine stabilit si o fetita cu picioare subtiri si genunchi ciolanosi care ii da rutina peste cap in fiecare vara.
Daca ar fi sa ne notam toate gandurile trebuie sa marturis.
Moleseala si-a slabit stransoarea.
Astazi totul e mai bine...
Multe din scrisorile trimise de tata au fost livrate in Drammensveien 91 iar intr-una din ele redactata pe hartia galbena a hotelului municipal din Vaxjo scrie:MARTI SEARAO scrisoare gri-inchisHotelul e frumos si toata lumea e draguta dar ma apasa o singuratate cosmica...
MIERCURI DIMINEATAAcum e dimineata si in fata geamului meu se afla un copac tomnatic.
Locuieste in Oslo cu mama sa in micul apartament pe care aceasta il imparte cu sotul ei pe Drammensveien la numarul 91 si care va ajunge pe mana bunicii cativa ani mai tarziu.
Nu a primit inca un prenume.
Pare multumita cum sta in bratele mamei.
Nu stiu foarte multe despre ea.
In fotografii are obrajii bucalati si rumeni.
Eu - 2 8 kilograme 50 de centimetri lungime nascuta marti - eram fiica de doctor si timp de cateva luni m-am numit - sau ea s-a numit - Lund dupa numele tatalui.
Asadar eram conform legii norvegiene fiica lui.
Stia ca nu e copilul lui atat el cat si mama aveau alte relatii dar inca nu apucasera sa divorteze.
Mama a povestit ca nu a durut-o cand a nascut dar ca a urlat de dragul aparentelor si ca el adica doctorul s-a aplecat asupra ei mangaind-o pe par si spunandu-i „Asa asa".
Era doctor si conform colegilor lui era „o fiinta agitata si molipsitor de voioasa". „Copilul tau o sa arda in iad."
Primul sot al mamei era de fata cand m-am nascut.
Primea scrisori anonime.
Dar ii era si rusine.
Nelegitim.
S-a ingrasat si l-a nascut.
Asta fac mamele.
Isi iubea copilul.
Ii pasa destul de mult de ce zice lumea.
Faceau asta pentru ca era abia o fata.
Fratele meu cel mai mare a murit multi ani mai tarziu de leucemie dar in momentul acela eram noua.
Pe mama o priveau cu ochi rai.
Eram noua.
Eu eram al noualea.
Mai avea opt de dinainte si era cunoscut ca regizorul dracului (orice ar insemna asta) si ca un fustangiu (asta e foarte clar).
Un copil in plus sau in minus.
Nu conta nici pentru tata.
Eram doar un cocolos in bratele mamei.
Nu pentru mine.
Nu conta.
Nelegitim.
Bitang.
Bastard.
Copil din flori. - ExpressenTraducere din limba norvegiana si note de Ovio OlaruFragment din volumul "
Neliniste" de Linn Ullmann:"
M-am nascut in afara casatoriei iar in 1966 acest lucru era inca privit cu ochi rai.
Cartea lui Linn Ullmann este dincolo de durere o declaratie de dragoste si o capodopera. - Kirkus ReviewsO tapiserie lirica a amintirilor.
Superba si sfisietoare. - L’ObsO meditatie stralucita asupra timpului mortalitatii si limitelor memoriei...
Trista si totusi infuzata de bucurie aproape un film. - Publishers WeeklyForta povestirii lui Linn Ullmann frumusetea pura uluitoare si emotia extraordinara provin din reconstituirea perspectivei copilului...
Un tablou emotionant al relatiilor complicate de familie presarat cu tandrete si umor Nelinisteeste totodata o meditatie asupra batrinetii dar si a legaturii profunde dintre memorie si limbaj realitate si fictiune si a nenumaratelor discursuri adeseori contradictorii care construiesc identitatea fiecaruia dintre noi.
O carte remarcabila despre dragostea neconditionata dintre parinti si copii.
Traversind crimpeie din copilaria si adolescenta fiicei pina la maturitate cind devenita ea insasi mama surprinde cu precizie si duiosie ultimii ani de viata – marcati de senilitate neputinta si revolta – ai marelui regizor romanul spune povestea sfisietoare a unui copil singuratic nerabdator sa creasca si a unor parinti boemi care si-ar fi dorit mereu sa fie doar copii.
Un barbat dificil si plin de idiosincrazii ca toti barbatii din filmele lui pentru ca el este Ingmar Bergman cineastul colosal iar fetita e chiar fiica lui rodul iubirii fulgeratoare dintre Bergman si Liv Ullmann: actrita celebra mama iubita dar niciodata sotie.
Un artist obsedat de munca si punctualitate care scrie se plimba cu bicicleta si vizioneaza filme in cinematograful lui improvizat dupa un program bine stabilit si o fetita cu picioare subtiri si genunchi ciolanosi care ii da rutina peste cap in fiecare vara
