Deodată faţa calmă şi tânără a căpeteniei s-a crispat de suferinţă.
Tânărul s-a oprit, a început să plângă în hohote şi s-a aruncat la picioarele apostolului iubirii..
Răspund înaintea lui Dumnezeu pentru tine.
De ce fugi, copilul meu? De ce mă faci să fug pe mine, om bătrân? Opreşte-te, nu te teme, încă mai este nădejde de mântuire. - Opreşte-te, striga apostolul.
Tâlharii au îndeplinit rugămintea stranie a bătrânului. Într-un sfârşit, a ajuns în mâinile tâlharilor şi i-a rugat să-l conducă la căpetenia lor.
De aproape o săptămână, zi şi noapte, el pribegea prin munţi, prin păduri, nesocotind ploaia, frigul şi oboseala, în căutarea nefericituluiconducător al tâlharilor.
Captivul era Apostolul Ioan.
Bătrânul prizonier a alergat după el. a luat-o la fugă.
A tresărit, a ţipat şi...
El a tresărit ca înţepat la vederea unuia dintre prizonieri.
Deodată faţa calmă şi tânără a căpeteniei s-a crispat de suferinţă
