Piesa cu piesa, Andrei Serban compune un mozaic al artistilor straini si romani pe care i-a cunoscut, o fresca personala a lumii culturale, cu punctele ei forte si vulnerabilitatile mai putin stiute.
A mai publicat albume cu fotografii din spectacolele sale (Editura ICR, 2008
Nemira, 2013) si O biografie (Polirom, 2006, 2012)..
Abbott”, Elliot Norton for Sustained Excellence, Ordinul „Steaua Romaniei”, precum si numeroase premii UNITER.
A fost seful catedrei de actorie la Universitatea Columbia, a predat la diverse scoli de teatru din lume, a fost nominalizat pentru Tony Awards si a primit numeroase premii si distinctii, printre care Obie, „Mr.
A ramas prezent in viata teatrala a tarii.
A lucrat pe scene prestigioase (Metropolitan Opera, Comedia Franceza, Opera din Paris si Viena, Covent Garden, Teatrul National din Londra etc.) si a revenit dupa 1989 in Romania pentru a conduce timp de trei ani Teatrul National din Bucuresti, unde a pus in scena, printre altele, Trilogia antica, montata initial la La MaMa, cu un succes international rasunator.
A ajuns curand unul dintre cei mai importanti regizori de teatru si opera din lume, cu o cariera remarcabila in SUA si Europa.
A studiat apoi un an cu Peter Brook la Centrul International de Cercetari Teatrale din Paris. ” ( George Banu ) Andrei Serban , ca tanar regizor absolvent al Institutului de Teatru din Bucuresti, a fost invitat cu o bursa Ford la New York, la teatrul La MaMa.
Pentru ca a fost « singur », s-a consacrat acestei expeditii retrospective si a realizat acest muzeu personal.
Descindere in timp, tocmai pentru ca vaduvit de prezentul comunitar.
Ca Serban care, condamnat la solitudine, si-a revizitat prin scris colegii de o viata sau artistii carora le-a facut portrete cu precizie si afectiune autobiografica reunindu-i intr-o carte scrisa tocmai departe de ei si de fervoarea agitata a repetitiilor.
De aceea regizorii au fost cei mai destabilizati prin izolarea impusa drastic, ce i-a frustrat tocmai de regimul lor de lucru si, grav raniti, si-au cautat sau gasit solutii de compensatie.
Ceea ce Andrei Serban isi asuma ca statut a fost profund penalizat de criza covid-ului.
El a cultivat-o si dezvoltat-o cu un talent unic, caci si-a manifestat constant capacitatea de contaminare energica si artistica a unor grupuri de varste, culturi sau istorii diferite.
Astfel isi precizeaza conditia de artist, ce se implineste in comunitate si nu in singuratate, ca a oricarui om de teatru. „ Niciodata singur (editura Polirom), acesta e titlul cartii in care Andrei Serban isi evoca prieteni, parteneri sau colaboratori.
Dand la o parte mastile – tot atatea conversatii cu sine –, autorul ne arata nemijlocit chipurile de sub ele, ipostaze ce construiesc impreuna imaginea omului care isi inchina viata artei si arta vietii, ca sa inteleaga diferenta dintre fantezie si realitate.
Pina Bausch le cerea dansatorilor o sinceritate absoluta, aproape brutala, facandu-i pe unii sa izbucneasca in plans la repetitii.
Meryl Streep, stapanita de impulsuri contradictorii si mereu imprevizibila, avea in tinerete ambitia de a fi prima in toate.
Ellen Stewart, fondatoarea teatrului newyorkez La MaMa, iesit din sabloane si devenit platforma de expresie pentru artistii tineri, si-a invaluit viata privata intr-o aura de legenda.
Peter Brook, o autoritate in teatrul contemporan, i-a facilitat autorului intalnirea cu gandirea lui Gurdjieff.
Nume mari din lumea artei sunt evocate nu doar din perspectiva regizorului, ci si a omului care a cunoscut alti oameni.
Piesa cu piesa, Andrei Serban compune un mozaic al artistilor straini si romani pe care i-a cunoscut, o fresca personala a lumii culturale, cu punctele ei forte si vulnerabilitatile mai putin stiute
