„Te trezesti (la viata) compus din straini — parinti, amintiri, carne, vise —, si ce faci, cum faci? Toate sunt tu, dar nu sunt ale tale, si nici nu vor fi vreodata.
Pop. sfantului vid».”Ioan Es. fiului.
Cu o aripa in «irealitatea imediata» si cu alta in cotidianul alimentat de emotiile unor experiente mai mult sau mai putin sublimate, cartea lui Ovidiu Komlod este, dincolo de anumite vecinatati, una care ii apartine numai autorului ei, «in numele tatalui.
In lupta cu limita, sunt folosite diverse strategii de aneantizare, de la aceea a cufundarii in somn, la cea a ascutirii de sine echivalente vizual si sonor cu «filamentele strigatului».
Cartea inca tanarului poet este o lectie de utilitate si de reusita existentiala a artei.” (Bogdan Ghiu)„Nu este intamplator faptul ca, prin mottoul cartii si prin autoportretul pe care si-l face in primul ei poem, Ovidiu Komlod se pozitioneaza si isi pozitioneaza viziunile in proximitatea atat de densului si ofertantului univers Blecher, care ii slujeste ca linie de start, dar nu-i stanjeneste inaintarea spre propriul punct de sosire.
Este ceea ce face deosebit de maturul Ovidiu Komlod in acest volum de debut atent amanat, consistent dat fiind ca lasat sa se coaca, prin concretiunile caruia, serios, asezat, gospodareste lucrate, ne arata felul in care arta — in cazul de fata, poezia —, departe de a fi un obiect de delectare de care dintotdeauna scoala tine sa ne tina la distanta (nu cumva s-o luam in serios!), devine un instrument, o procedura, o cale.
Cel mai greu — imposibil — e sa iei lucrurile in serios, si atunci te apuci sa compui la propriu straini, corpuri straine care sa-ti primeasca, sa-ti sustina si sa-ti dezvolte alteritatile, si cu care sa poti sa intemeiezi familie si societate, conversand.
Cel mai la indemana e sa ramai pe aceeasi cale, continuand sa-ti compui viata din strainatati, devenind fie indiferent, fie, cel mai adesea, obsedat de identitate si proprietate. „Te trezesti (la viata) compus din straini — parinti, amintiri, carne, vise —, si ce faci, cum faci? Toate sunt tu, dar nu sunt ale tale, si nici nu vor fi vreodata
