Unele cuvinte dor mai mult decat o lovitura, iar viata are grija sa ne aminteasca constant de aceasta comparatie nedreapta.
Nu stiam ce sa raspund, dar ma sileam sa gasesc.
Mi-am ascuns fata in spatele palmelor.
Mai aveam jumatate de ora de stat aici.
Am tacut si m-am uitat spre ceasul de pe perete.
Am clipit confuza, pentru ca tocmai asta incercam sa-i spun: "
Nu exista niciun motiv."
A suras abia sesizabil, calduros, inainte sa-mi vorbeasca din nou: "
Si in ziua aia, pe marginea pontonului, de ce ai decis ca vrei sa traiesti?".
La una dintre sedintele urmatoare, terapeutul m-a intrebat pe nepusa masa: "
care este motivatia ta de a trai?".
Toate astea le-am constientizat la prima ora de terapie.
Vreme indelungata a fost prea dureros chiar si numai sa ma gandesc la asta, cu atat mai putin sa povestesc cuiva despre chinurile prin care am trecut.
Cum sa-i spui unui strain ca ai prefera sa-ti pui capat zilelor, din moment ce imi era extrem de greu sa discut despre experienta aceasta chiar si cu cei apropiati? Prietenele si rudele mele inca nu stiau nimic despre ziua aceea in care am decis ca existenta mea nu mai avea niciun rost.
Restul orei am petrecut-o in tacere.
La prima sedinta de terapie insa nu am reusit decat sa ingaim: "
Am incercat sa ma sinucid.", dupa care m-a podidit plansul.
Aceea a fost clipa in care am inteles ca nu am cum sa fac fata de una singura problemei cu care ma confruntam, asa ca am acceptat mai apoi ajutorul unui specialist. "
Nu vreau sa mor!", am soptit tremurand.
Am inceput sa plang, iar lacrimi amare imi cadeau pe obraji, impaienjenindu-mi vederea. "
Nu vrei sa mori! Nu vrei sa mori! Nu vrei sa mori!", repeta obsesiv o voce in mintea mea.
Stiu ca era doar rodul imaginatiei mele, dar, in secunda in care am vrut sa ma arunc in vid, fata lui mi-a revenit in minte si corpul a inlemnit.
L-am vazut pe el.
Trasaturile mi se oglindeau inca in apa din fata mea, insa ochii mei adanciti in orbite si inlacrimati nu mai erau inexpresivi, ci speriati.
Mi-am desprins piciorul drept de suprafata lemnoasa a pontonului si, in momentul acela, mi s-a taiat rasuflarea. "
Ultimele clipe de viata", mi-am spus in minte si am zambit impacata.
Nu ar fi reusit sa ma salveze.
Parintii erau prea departe.
Imi era atat de dor de el, incat nu reuseam sa vad nicio cale de scapare! Am numarat pana la trei.
Voiam sa plonjez in tacere in interiorul si intunericul lacului.
O liniste absoluta s-a lasat in jur.
Tot ce a urmat apoi e in ceata chiar si acum, cu exceptia scartaitului lemnului sub picioarele mele, pe care mi-l amintesc inca si a chipului meu, distorsionat de undele apei.
Pensiunea la care ne petreceam vara se afla pe malul unui lac, asa ca am iesit sa fac o plimbare.
Adia un vant cald si placut.
Era sfarsitul lunii iulie.
Doua luni mai tarziu m-am trezit pe marginea pontonului, uitandu-ma la reflexia mea si rugandu-ma ca fata aceea palida sa dispara.
Am incercat sa ma conving ca o sa trec singura peste asta, in definitiv, nu sunt unica fata din lume care a pierdut pe cineva drag si cursul lucrurilor nu sta-n puterea mea.
Oare piedicile care se ivesc in calea lor, compromisurile pe care aleg sa le faca ii vor apropia mai mult sau separa pentru totdeauna? Mi-a luat luni bune sa inteleg ca am nevoie de ajutor.
Un roman care scoate la iveala o poveste de dragoste dintre un el si o ea, doi oameni total diferiti, care au un singur lucru in comun: iubirea pe care si-o poarta reciproc.
Tot ce stie ea este ca, in ochii lui de onix, poti sa te ratacesti.
Tanara ajunge sa se convinga ca, in realitate, dragostea nu e ca in filme, pentru ca ajungi sa faci concesii, sa te impaci cu caracterul celuilalt, sa ierti si sa lupti, iar lucrurile par si mai complicate atunci cand prietena ei incepe sa se indeparteze de ea, din motive nestiute la inceput.
Altele pot distruge totul&hellip
Valeria nu-si mai aminteste clipa in care s-a pierdut pe sine.
Unele cuvinte pot sa stearga orice urma de fericire.
Unele vorbe aruncate la repezeala ajung sa te bantuie zile, luni sau ani intregi.
Unele cuvinte dor mai mult decat o lovitura, iar viata are grija sa ne aminteasca constant de aceasta comparatie nedreapta
