De fiecare data cand ma despart, fie si pentru scurt timp, de Alexa Visarion, devin nostalgic.
E o carte-insula ce te poate salva din naufragierea in derizoriul prezentului….
Sadeste in cititor bucuria unor revelatii, dar si sentimentul unor indefinibile pierderi, operand, subtil, elegant, volatil, cu doua categorii fundamentale ale umanului: Nostalgia si Valoarea.
E o carte nelinistitoare caci, vorbind despre fapte si oameni reali, anunta totodata pericolul absentei, al irepetabilitatii.
De aici si un falfait de singuratate care il insoteste pretutindeni&hellip
Cartea de fata o citesc asemenea unui vechi si misterios tratat despre ceva foarte pretios ce ne-a devenit, din pacate, tot mai nelamurit.
Caci Alexa Visarion, cu rigorile si principiile sale, cu incandescentele si glacialitatile sale, cu neobisnuit de intensul sau mod de a gandi, trai si practica arta, intrupeaza modelul clasic al intelectualului autentic.
Foarte tarziu, am inteles ca exersam ceea ce, inspirat chiar de el, am numit „Nostalgia valorii”.
Mult timp nu am stiut sa-mi explic sentimentul acesta.
De fiecare data cand ma despart, fie si pentru scurt timp, de Alexa Visarion, devin nostalgic
