Fiul unor imigranți italieni, Zamperini a copilărit în sărăcie, în sudul Californiei. Încerc să nu mă grăbesc să judec nicio situație, preferând în schimb să am răbdare și să privesc în perspectivă, pentru că sunt de părere că, în final, toate lucrurile vor merge spre bine.”. În schimb, el a ales să vadă fiecare neșansă ca pe o provocare pe care era determinat să o depășească: „Câteodată, ceea ce percepem drept o pierdere în final se dovedește a fi un câștig, iar uneori un câștig este o pierdere.
Confruntat cu adversități după adversități, Zamperini ar fi putut să renunțe, să se dea bătut de o mie de ori.
Noi singuri putem decide ce învățam din acestea și în ce măsură le permitem să ne schimbe.
Citind această carte, ne dăm seama că felul în care alegem să privim și să înțelegem încercările și greutățile pe care ni le pune dinainte destinul ține numai și numai de noi.
Dar, mai mult decât atât, el a decis să profite de experiențele lui, și îndeosebi de învățămintele pe care le-a tras din acestea pentru a-i ajuta și îndruma și pe alții, ținând prelegeri și discursuri de-a lungul vremii și punând bazele unei tabere pentru tinerii cu probleme, Victory Camp.
Reîntors acasă și confruntându-se cu propriii demoni, marcat de sechelele lăsate în urmă de război și suferind de sindromul de stres posttraumatic, Zamperini și-a găsit pacea și alinarea, grație soției sale Cynthia, în universul credinței, înțelegând că iertarea este tămăduitoare, și deci nu-ți poți trăi cu adevărat viața până ce nu-i ierți pe cei care te-au rănit, ori ți-au provocat suferință, acceptarea fiind singura cale spre mulțumire.
Dar începutul celui de-Al Doilea Război Mondial l-a catapultat rapid într-o lume a violenței care avea să-l poarte prin aventuri de neimaginat - prăbușirea unui avion, plutirea în derivă în apele nesfârșite și înțesate cu rechini ale Pacificului și o perioadă brutală de captivitate într-un lagăr de război japonez, unde a îndurat torturi și umilințe de neînchipuit.
Grație susținerii fratelui său pentru nou-descoperitul talent în atletism și unei voințe de nebănuit, Zamperini a atins fulgerător culmile gloriei, ajungând să participe la Jocurile Olimpice din 1936, unde a fost remarcat chiar de Hitler.
Un adevărat derbedeu pus pe rele, mereu în conflict cu poliția, cu școala și cu părinții, Zamperini a descoperit de timpuriu cât de mare este impactul pe care îl pot avea sprijinul și iubirea atunci când te-ai abătut de la calea cea dreaptă.
Fiul unor imigranți italieni, Zamperini a copilărit în sărăcie, în sudul Californiei
