Cred, cum spuneam, că noi trebuie să ne împăcăm cu Istoria noastră.
Așadar, o istorie la care am participat și în care nu ne simțim confortabil, dar pe care trebuie să o cunoaștem şi să o acceptăm, fiindcă nu putem evada din Istoria noastră..
Continuă cu izbânzile de moment ale regimului comunist, cum ar fi instalarea aparatului represiv, crearea unui limbaj nou, industrializarea și urbanizarea țării, ambele discutabile din perspectivă istorică, mărirea (și decăderea) unor corifei ai politicii culturale și se încheie cu declinul și prăbușirea regimului și, firește, a conducătorului său. Începe imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, cu împrejurările în care România a intrat în sfera intereselor sovietice, pierzându-și, pe rând, ca într-un scenariu bine pus la punct, partidele politice, libertățile cetățenești, suveranul, cultele religioase și tot ceea ce amintea de vechea Românie. În acest volum, „altădată“ este recent și mulți dintre noi, inclusiv autorul, l-au trăit, măcar în parte, nemijlocit.
Istoria este, mai presus de toate, o poveste apropiată de adevăr despre ceea ce a fost altădată.
Să încercăm să învăţăm ceva folositor din Istorie.
Să o privim fără încrâncenare şi fără frunţi încruntate, să o judecăm fără jigniri la adresa noastră sau a vecinilor.
Cred, cum spuneam, că noi trebuie să ne împăcăm cu Istoria noastră
