Nuvele si povestiri - Barbu Stefanescu Delavrancea (contine Lecturam si exersam) - DZC

&ldquo
Libertatea gustata de mic copil, este viata insasi”
                                        -Barbu St.
Itemii sunt construi.  
Cand facu crucea, dand drumul murgului, Kira ii striga, tintindu-l pe cale:
&ndash
Lasa murgului tot zborul, Suere, si sa-mi intreci vantul de miazanoapte, vant fara noroc, de sufla incotro te duci.”
                                -SUIER
 
Fiecare volum din Colectia Beletristica DZC, ce asteapta sa fie descoperit, este insotit in mod gratuit, de lucrarea &ldquo
Lecturam si Exersam”, ce contine posibili itemi pentru evaluari.
Suer atine, in plaiuri departate, poteca arnautilor cu fes rosu si cu iatagan adus.
Dar parca se saturau cu bucuria de-a se misca incotro i-or duce picioarele si cu goana ce dadeau in huzmetarii vitregi.

       
Asa sta, in limpezimea campiilor, coliba haiducului cu poturi ceadirii, cu serparul verde, smead la fata, cu mustata rara si cu ochii ca solzul de crap.
Pamantul intelenea nespart.
N-aveau nici plug, nici boi, nici sapa.
Prin crapaturile usii licaresc fasii de lumina, ce se misca, ca si cand s-ar tese, schimbandu-se intre ele.

       
Inainte vreme, in asa loc si-asezau pragul cei care, biruiti de dorul libertatii, fugeau de mincinosul trai al iobagiei.
Frunzele uscate scot sunete seci si, repezite in departari, se pierd spre roata pamantului.

       
Noaptea invaluie tot ca intr-o tramba de intuneric.
E oarecum elegant in niste haine gata.”
                        -PARAZITII

&ldquo
La raspantia cailor singuratice, unde calatorul e minune si glasul omului poveste, o coliba, dusa pe jumatate in pamant, sta locului neclintita.
Stapanul lumii e vantul, si arunca, ca in batatura la el, clai de nori posomorati peste intinsul cerului.
Curat imbracat.
Ochii negri si mici se sting si se aprind necontenit.
Chipul lui uscativ e obosit.
Cosmin isi netezi coltul parului de pe frunte.
Rupse o bucatica de paine.
&mdash
Ce aveti? Da-mi o lista!
&mdash
Indata, sa vie, raspunse baiatul, plecand cu niste pasi despicati.
Cosmin deschise ochii, batu in masa si zise aspru unui chelner:

&mdash
Baiete, o tuica! Cosmin bau tuica.
In fundul acestei iluzii, doua priviri, albastre si triste, tremurara ca doua flacari de spirt cand sunt aproape sa se stinga.
Tresari, parc-ar fi simtit furnicarul mangaierilor prelungindu-i-se pana pe dupa umerii ososi.
Cosmin inchise ochii sai obositi si, in intunericul de o clipa, ii licari tremurand, ca intr-un vis, o gradinita cu liliac, o scara rasucita ca un melc colosal, un pat murdar in care zace un batran cu capul mare, cu parul alb, lung si rar, si o femeie frumoasa, tanara inca, voind sa-l mangaie pe el, care se infiorase de aspectul batranului.
La lumina felinarelor oamenii ii par ca niste umbre nehotarate in conturul lor.
Maistrul muscalagiu canta Ciocarlia, o scaparare uimitoare de sunete.

Pentru Cosmin lumea, asa de vie si de apropiata, se proiecteaza intr-o departare tacuta si fumurie. pe telegraf!" Peste zarva aceasta piruie naiul lui Dinicu.
Nici "baietii" care gonesc cu farfurii, sticle si pahare, nici multimea zgomotoasa si lacoma nu-i tulbura privirea melancolica.

In gradina se aud, din toate partile, strigatele obisnuite: "Baiete, o baterie!", "O idee!", "La moment!", "Un patrician!", "Gaata!", "Parjoala, Mitica!", "A sosit!", "Un taifas, la a cincea!", "Soses-teee...
Cu capul rezemat in mana dreapta, priveste fara a clipi.
E singur, la o masa rotunda, in gradina "Costandin".
Delavrancea

 

Fragmente din lucrare:
 

 &ldquo
Cosmin asteapta pe doi prieteni.