Subiectul acestui roman pornește de la o întîmplare reală petrecută într-un orfelinat din Moldova pe care mi-au povestit-o doi copii de acolo, deveniți personaje în roman.
Astrid de Larminat / Le Figaro.
Deci, de ce nu un călugăr venit din Moldova pentru acest secol? RFI / JEAN‑FRANÇOIS COLOSIMO / Președintele Centrului Național al Cărții din Franța Un geniu polivalent care scrie o operă deopotrivă poetică, romanescă și dramatică.
Sper că va înţelege că rolul său este de a scrie în continuare, pentru că cel mai mare teoretician al teologiei din secolul al XIX‑lea era Dostoievski.
E şi ieromonah.
Le Point / SYLVAIN TESSON (Laureat al premiului Goncourt pentru literatură) Îmi place Savatie Baştovoi, un român din Republica Moldova.
Poate tocmai de aceea Baștovoi a preferat societății lor chemarea Cerului.
Adulții sînt deja incorigibili.
MATEI Vișniec / Radio France International Nu este permis să fie abuzați copiii. Îl consider de altfel pe Savatie Baştovoi ca fiind la fel de puternic şi interesant precum Andrei Kurkov, scriitor ucrainean de limbă rusă, care a avut un mare succes în Occident cu romanele sale.
Savatie Baştovoi a mai publicat un roman la Editura pariziană Jacqueline Chambon, în 2012, este vorba de "Iepurii nu mor", şi are toate şansele să intre treptat în circuitul autorilor „gustaţi” de marele public francez.
De la primele rînduri cititorul înţelege că întîmplările narate de Savatie Baştovoi nu ţin de ficţiune, ci de o lume pe care o cunoaşte bine, pe care o observă şi pe care o „zugrăveşte” cu ajutorul cuvintelor, aşa cum alţii au pictat scene ale infernului pe ziduri de mănăstiri cu pensule şi culori. În orice caz, este imposibil să termini cartea fără să nu simţi un gust amar.
SAVATIE BAȘTOVOI Chiar şi pentru cineva care cunoaşte bine peisajul uman şi social post-sovietic din Moldova lectura acestui roman poate fi un şoc.
E cea mai tulburătoare, poetică, veselă, tristă, frumoasă și urîtă carte a mea.
A scrie despre cele văzute și trăite împreună cu acești oameni respinși am considerat că este o datorie morală.
La redarea scenelor sensibile m-au ajutat și cei cincisprezece ani de comunicare cu oameni din penitenciare.
De copiii din orfelinate mă leagă o poveste de peste treizeci de ani.
Subiectul acestui roman pornește de la o întîmplare reală petrecută într-un orfelinat din Moldova pe care mi-au povestit-o doi copii de acolo, deveniți personaje în roman
