Este timpul sa intram in cetatea alba a Efesului, sa patrundem din lumea vie, dar trecatoare in lumea moarta, dar vesnica. -Romulus Rusan.
Iar mai tarziu, intelesul acesta, de entitate inchisa, a devenit atat de propriu, incat in vocabularul notiunilor geografice o mare mediterana semnifica direct o mare interioara (Entos thalassa, ii spuneau bizantinii), cu viata proprie, specifica, inconfundabila.
Mai tarziu i s-a spus Mare Nostrum, ca sa se inteleaga exclusiva apartenenta la lumea romana.
Mediterana era acum un lac, un bazin, o piscina a marelui imperiu, inchisa intre pereti de state si de tarmuri supuse. -Ana Blandiana Daca la greci intinderea unica si necunoscuta pe care navigau n-avea, din obisnuinta, niciun nume (i se spunea Okeanos, doar ca sa se faca o distinctie intre pamantul finit si apele infinite), la romani a devenit marea Mediterana, adica marea dintre pamanturi.
Mi-ar face placere sa stiu ca aceasta carte va putea fi citita azi, printre calatorii vazute drept sinonime pentru entertainment, ca o calatorie initiatica intr-o lume in care - daca rezistenta prin cultura s-a dovedit o tema polemica extrem de controversata - rezistenta culturii se dovedeste tot mai mult singura care conteaza.
Si fiecare val pe care ni-l rostogoleste la picioare pare un regret si o promisiune.
Cu mii de aripi albe, de apa, ea vine spre noi, rabdatoare, din necuprinsul mileniilor.
Inainte de asta sa ne mai indreptam o clipa privirea spre marea interioara, la tarmul careia am ajuns.
Este timpul sa intram in cetatea alba a Efesului, sa patrundem din lumea vie, dar trecatoare in lumea moarta, dar vesnica
