Jurnal de bord al singuratatii si debusolarii individului intr-un megalopolis, multe din poemele Angelicai Stan pot fi citite si ca un jurnal al lucrurilor, la randul lor, agresate.
A publicat mai multe volume si articole de specialitate..
In perioada 2015-2019 a urmat cursurile de scriere creativa organizate de Revista de Povestiri si in 2017 a debutat in proza, cu o povestire aparuta in revista ”Iocan”.
Angelica Stan este arhitecta cu specializare in urbanism, conferentiar in cadrul Universitatii de Arhitectura si Urbanism “Ion Mincu” din Bucuresti, Departamentul de Proiectare urbana si peisagistica.
A mai publicat grupaje de poeme in revistele Romania Literara, Luceafarul, Calende, Ramuri, Convorbiri Literare, Tomis, Poesis International.
A publicat apoi volumele de poezie “Testul Umbrei” (Vinea, 2005), “Clona” (Vinea, 2009), ”spatii intermediare” (Tracus Arte, 2016) si ”produse miraculoase” (Paralela 45, 2018).
Editorial a debutat in 1999 cu volumul de poeme “Bumerang”, prin castigarea concursului de debut la editura Cartea Romaneasca.
In 1987 a castigat Marele Premiu la Concursul National de Poezie “Nicolae Labis”, Suceava.
In acest sens, Angelica Stan isi apropriaza cumva acea perspectiva de dinauntrul lucrurilor insele (inspirata ori nu de Francis Ponge din ”Le Parti pris des choses”) si face asta deschis, inca de la primul poem al volumului.
Angelica Stan a debutat la 17 ani in revista “Flacara – Foaie pentru minte, inima si literatura”, la rubrica tinuta de Geo Dumitrescu.
Poezia nu-i decat consemnarea acestor miscari milimetrice, invaluitoare, decat inregistrarea acestor impulsuri contrapunctice si contradictorii.
Bucuriile si frustrarile con-locuirii constituie, la urma urmei, si clipa si eternitatea trecerii prin lume a formelor materiale.
Jurnal de bord al singuratatii si debusolarii individului intr-un megalopolis, multe din poemele Angelicai Stan pot fi citite si ca un jurnal al lucrurilor, la randul lor, agresate
