Adorno respinge idealul certitudinii in filosofie propriu rationalismului clasic, precum si orice forma constringatoare a gindirii (logica formala, deductia) corespunzatoare acestui ideal.
Formele predilecte de expresie sunt la Adorno fragmentul si eseul, opuse spiritului sistematic..
Ea prezideaza atit in constructia operelor sale cit si la sintaxa propriului scris.
O notiune imprumutata din lingvistica, parataxa (simpla juxtapunere a doua propozitii, fara ca una sa fie subordonata celeilalte) reprezinta modelul, figura generala a gindirii lui Adorno.
Filosofia trebuie, dupa Adorno, sa accepte riscul de a gresi, numai astfel poate ajunge la ceva nou.
Adorno respinge idealul certitudinii in filosofie propriu rationalismului clasic, precum si orice forma constringatoare a gindirii (logica formala, deductia) corespunzatoare acestui ideal