La cumpana de veacuri si milenii, romanii sunt din nou la o rascruce.
Si, evident, si tuturor sperantelor..
Istoria romanilor, spunea filosoful Constantin Noica, e deschisa tuturor posibilitatilor.
Sperantele unei regasiri istorice a romanilor nu sunt putine: coeziunea statului lor intr?o zona tulbure, cu granite in miscare, capacitatea remarcabila de receptare a modelelor, pozitia sa strategica importanta pentru Europa, incadrarea in noile structuri ale continentului.
Traiesc astazi in societatea romaneasca elemente disparate de viata traditionala, nostalgii interbelice, structuri si atitudini comuniste, evolutii postcomuniste inca insuficient definite.
Ne vom salva nu neaparat cu inteligenta noastra - calitate reala si de atatea ori invocata, adesea ca o compensatie -, ci cu disciplina efortului nostru creator.
Ceea ce, in acest timp fara rabdare, poate echivala cu imobilismul si incremenirea.
Cu mentalitatile noastre, adesea ale timpului agrar, riscam o miscare istorica prea lenta.
Numai ca acum timpul istoric este mult prea grabit.
Constructia structurilor este din nou luata de la inceput.
Revenirea, cautarea normalitatii sunt iarasi la ordinea zilei.
La romani, firul ei s?a rupt de prea multe ori.
La atatea popoare istoria are continuitate.
La cumpana de veacuri si milenii, romanii sunt din nou la o rascruce
