„Volumul de faţă se deschide sub atmosfera anului 1939, cu o scrisoare adresată lui Grigore Gafencu de către Mircea Djuvara care exprimă, în fraze puţine şi scurte, dar atotcuprinzătoare, starea de profundă îngrijorare şi preocupările reprezentanţilor României în afara graniţelor ţării, într-un context internaţional tumultuos, faţă de raporturile pe care România era de dorit să le stabilească cu Germania: „Azi este însă pentru noi un moment şi grav şi propice, pe care nu trebuie să-l pierdem.
Prin aceasta v-aţi făcut purtătorul de cuvânt al Europei – în tot ce are mai bun bătrânul continent.” Brutus Coste.
Nimeni n-a îmbinat însă în mod atât de desăvârşit ca Grigore Gafencu talentul de scriitor politic şi însuşirile de mare orator, în stare nu numai să convingă, dar să şi mişte sufletul.” „Nu cunosc niciun alt bărbat public, care să fi ştiut să lămurească – în ultimii ani – mai limpede şi mai convingător, decât aţi făcut şi faceţi dumneavoastră, adevăratele valori ale civilizaţiei europene şi adevăratele date ale problemei politice, care pune astăzi la încercare (şi vai, puţini sunt validaţi!) pe bărbaţii de stat din lumea întreagă.
Scrisorile sunt însoţite, în mare parte, de note explicative ale editorilor, asupra persoanelor şi a evenimentelor istorice la care acestea fac referire.” Notă asupra ediţiei „Neamul nostru a avut norocul să aibă în ultimul veac numeroşi bărbaţi capabili să-i apere interesele în afara graniţelor ţării.
Au fost selectate, din fondul de arhivă personal Grigore Gafencu, 97 de scrisori din perioada: 1939-1940; 1943-1950; 1952-1957.
Predominante sunt însă scrisorile care analizează, în spirit critic, situaţia exilului românesc. şi N.
E.
I.
Acestea tratează o gamă largă de probleme, de esenţă fiind: apărarea intereselor României la Conferinţa de Pace de la Paris; situaţia politică internaţională; gravele neînţelegeri din exilul românesc; rolul său în crearea U.
E.
F.
După volumul apărut în 2013, care a făcut referire la urmărirea lui Grigore Gafencu de către structurile Securităţii, de data aceasta aducem în atenţia cititorilor activitatea laborioasă a diplomatului, reflectată în epistole, expediate şi primite. În acelaşi registru, al radiografierii contextului internaţional al anilor 1939-1940 şi al prezentării unor strategii şi acţiuni de politică externă românească din această perioadă, se înscriu şi următoarele scrisori.” Cuvânt-înainte „Volumul de faţă abordează o altă faţetă a activităţii de excepţie a lui Grigore Gafencu, om politic, diplomat şi gazetar, aflat în exil, din noiembrie 1941, până la data decesului său, 30 ianuarie 1957. (...) trebuie să ne rezervăm o atitudine neutră şi chiar amicală faţă de Germania, cu care ar fi chiar bine să intrăm în oarecare negocieri, dacă nu vrem să fim tocmai noi pretextul dezlănţuirii unui conflict pe care şi apusenii, ca şi noi, vrem, cu orice preţ, să-l evităm; e singura speranţă a păcii pentru clipa de faţă. (...) Germania este gata să dezlănţuie un conflict în care Polonia şi România ar fi primele victime, dacă i-am înfăţişa pretextul unui gest inamical.
O mare nervozitate domneşte în această clipă în sferele dirigente germane, nervozitate care ne poate fi fatală, dacă nu suntem extrem de atenţi şi de curtenitori faţă de guvernul german. „Volumul de faţă se deschide sub atmosfera anului 1939, cu o scrisoare adresată lui Grigore Gafencu de către Mircea Djuvara care exprimă, în fraze puţine şi scurte, dar atotcuprinzătoare, starea de profundă îngrijorare şi preocupările reprezentanţilor României în afara graniţelor ţării, într-un context internaţional tumultuos, faţă de raporturile pe care România era de dorit să le stabilească cu Germania: „Azi este însă pentru noi un moment şi grav şi propice, pe care nu trebuie să-l pierdem
