Roman cistigator al Prix Decembre 2015 si nominalizat la Prix Goncourt La sfirsitul anilor 1950, in Chateauroux, Pierre si Rachel se trezesc prinsi intr-o legatura fugara, insa foarte intensa.
Ei bine, noi, scriitorii, il spunem, il spunem tot.” (Christine Angot).
Asa cum se exprima Lacan: «Spun intotdeauna adevarul, nu tot...».
In politie, in educatie exista frinturi de adevar.
Nu exista adevar in afara literaturii.
Va spun, exista un singur lucru, si-acela e literatura.
Intervine cliseul mamei complice.
Lipsurile unei femei aduc rusine.
Slabiciunea unui barbat emotioneaza.
Societatea nu iarta femeilor asa ceva.
Rusinea care o covirseste vine din faptul ca n-a stiut sa-si apere fiica.
Mama din roman simte o ramasita de iubire pentru tatal copilului ei, dar e o ramasita, poate o relicva.
Iata splendida generozitate a acestei scriitoare: creeaza texte mai puternice chiar decit ea insasi.” (Le Monde)„Pentru a intelege pe cineva, fie el chiar si un personaj, nu este obligatorie empatia, antipatia e suficienta; perspicacitatea se dezvolta si atunci cind ura te innebuneste.
Pagina dupa pagina, Christine Angot i-a redat puterea de a trai si de a lua hotariri.
Sub ochii nostri, Rachel nu e eterna victima a celor dominanti, nu este nici fiinta fragila care se zdrobeste de zidul societatii burgheze.
Acolo unde ea conchide asupra blestemului social care ingradeste destinul lui Rachel Schwartz, cititorii inchid cartea cu un sentiment cu totul diferit.
E vorba despre o emancipare atit de abrupta, incit pina si textul sfirseste prin a-si cistiga independenta fata de autoare.
Un sentiment de vinovatie o sfisie, caci inima ei adaposteste deopotriva iubirea fara margini pentru Christine si pasiunea pentru un barbat pe care de fapt nu-l cunoaste.„O iubire imposibila este romanul unei eliberari.
Rachel afla abia dupa multi ani ca Pierre a profitat de propria fiica.
Chiar dinainte ca micuta Christine sa se nasca, Pierre paraseste Chateauroux si va fi doar o prezenta episodica in viata copilului, insa nu mai putin marcanta.
Si din acest motiv, si din pricina celibatului care-i asigura libertatea, Pierre ii spune de la bun inceput ca niciodata nu o va lua de sotie, desi isi doresc un copil impreuna.
El, tinar de familie buna, erudit, lucrind temporar in provincie, o cucereste pe Rachel, angajata la Casa de Contributii Sociale, o evreica fermecatoare, dar saraca.
Roman cistigator al Prix Decembre 2015 si nominalizat la Prix Goncourt La sfirsitul anilor 1950, in Chateauroux, Pierre si Rachel se trezesc prinsi intr-o legatura fugara, insa foarte intensa
