O telenovela socialista , scrisa la persoana intai, cu un autenticism aproape salbatic, acopera douazeci de ani din comunism, de la inceputul anilor ’70 pana in 1989. .
Pe masura ce se deruleaza ispravile „baiatului de aur“, luciul idealizant al cliseelor despre familie, prietenie, iubire plesneste, decojind miezul dur al unei constiinte fara iluzii.
Pe fondul unei povesti de familie construite deopotriva cu umor si tristete, un fiu creste trecand prin toate fazele tragicomice ale luptei cu un tata, fie el biologic, vitreg, simbolic, ideologic, prezent sau absent.
Sub pretextul unei ultime scrisori a tatalui catre fiu, se reconstituie copilaria si adolescenta in Romania comunista, din fragmente reale si imaginate care completeza un puzzle al memoriei pierdute.
Dar ea reprezinta mult mai mult decat atat: constructia din fraze laconice si modificarea argumentatiei narative, gandite pentru a reflecta „ingrosarea“ vocii copilului de la primele semne ale constiintei pana la maturizare, diversitatea caracterelor, colectia impresionanta de folclor urban, aerul proaspat respirat de fiecare scena si o memorie prodigioasa transforma acest debut in bildungsromanul unei intregi generatii.
La prima vedere, cartea lui Doru Pop poate fi incadrata, in categoria autobiografiilor fictionale.
O telenovela socialista , scrisa la persoana intai, cu un autenticism aproape salbatic, acopera douazeci de ani din comunism, de la inceputul anilor ’70 pana in 1989
