Dragomir nu-si propusese sa aiba nici un destin cultural .
Editarea scrierilor originale ale lui Alexandru Dragomir se incheie cu Meditatii despre epoca moderna..
Revista Studia Phaenomenologica i-a dedicat un numar IV 3-4 2004 ce contine comentarii in franceza germana si engleza despre personalitatea si opera sa precum si o serie de texte ale lui Dragomir traduse in franceza si engleza.
Exercitii fenomenologice editie ingrijita de Gabriel Liiceanu in 2006 Caietele timpului editie ingrijita de Bogdan Minca si Catalin Partenie iar in 2008 Seminte editie ingrijita de Gabriel Liiceanu si Bogdan Minca .
I-au mai aparut tot la Editura Humanitas in 2005 cel de al doilea volum Cinci plecari din prezent.
Debuteaza postum cu volumul Crase banalitati metafizice Humanitas 2004 editie ingrijita de Gabriel Liiceanu si Catalin Partenie .
Abia dupa moartea sa ies la iveala caietele Dragomir continand un uimitor exercitiu de gandire solitara.
Moare in 2002 fara sa fi publicat vreodata ceva.
Dupa 1948 din cauza conjuncturii istorice devine un filozof clandestin este cunoscut intr-un cerc foarte restrans si nici macar prietenii nu stiu daca preocuparile sale filozofice se concretizeaza sau nu intr-o opera.
Ramane la Freiburg vreme de doi ani 1941-1943 dar in preajma sustinerii doctoratului este rechemat in tara si trimis pe front.
Dupa absolvirea studiilor de drept si filozofie la Universitatea din Bucuresti 1933-1939 pleaca la Freiburg pentru a-si da doctoratul in filozofie cu Martin Heidegger.
Alexandru Dragomir s-a nascut in 1916 la Zalau. 50 de ani de nemultumiri si ura conteaza nu De aproape 70 de ani acasa -ul meu e filozofia.
Comunismul e o minciuna democratia e un neadevar.
Filozofia e poate indeletnicirea cu de toti cunoscutele si de nimeni stiutele.
Viata e un joc pe viata si pe moarte in care la sfarsit credem ca stim ce-ar fi trebuit sa facem.
Gabriel Liiceanu Fiecare suntem un amestec de ceea ce suntem ce credem ca suntem si ce am vrea sa fim.
A trecut de la Heidegger la Dumnezeu.
Lucrul cel mai important care s-a intamplat in viata lui Dragomir este tocmai acesta la un moment dat si-a schimbat conducatorul tezei.
De altfel o stie si o spune in 8 ianuarie 1993 intr-o formidabila nota din carnetele intitulate Seminte In fond eu fac o teza de doctorat la Dumnezeu.
Ea reprezinta performanta pura a posibilitatii de filozofare a unei fiinte care se exerseaza intr-o catacomba a istoriei.
In frenezia lui de a intelege totul era ceva din psihologia unui etern student care abordeaza Creatia ca pe o tema si care se pregateste asiduu pentru ziua in care urmeaza sa fim examinati de Dumnezeu.
Gandirea lui Dragomir este neverosimil de pura tocmai pentru ca nu iese pe strada nu ia parte la dispute si nu se hraneste din vanitatea participarii la turniruri intelectuale.
Daca nu gresesc cred ca e singura gandire specializata filozofic din istoria Europei care s-a decuplat total de orice manifestare culturala prezenta sau viitoare.
Spre deosebire de Noica ce-si pregatea in noaptea istoriei scriind tenace si incapatanat viitoarea iesire la lumina ca opera Dragomir isi asuma dintru inceput istoria ca noapte eterna si se retrage in intimul pur al luminii sale interioare.
Dragomir nu-si propusese sa aiba nici un destin cultural
