„Pentru forţa morală cu care a continuat marea tradiţie a literaturii ruse.“— Motivaţia juriului Premiului Nobel În noiembrie 1962 revista Novîi Mir publică un text literar care avea să schimbe pentru totdeauna chipul Uniunii Sovietice: O zi din viaţa lui Ivan Denisovici.
Veţi supravieţui: va fi o zi senină, aproape fericită..
Veţi fi prizonieri o zi întreagă într-un lagăr din Siberia.
Veţi trăi în ea.
Ivan Denisovici trebuie să le treacă de 3 653 de ori...
Veţi citi cartea în câteva ore.
Dacă scapi de carceră, dacă nu te îmbolnăveşti, dacă reuşeşti să-ţi ascunzi câte o bucată de pâine sau câte o unealtă, dacă nu devii turnător şi nici „şacal“, ai trecut încercările. Între deşteptare şi stingere, viaţa e o continuă aventură: o serie de probe, de „munci“ pentru care ai nevoie de rezistenţă, de curaj şi de noroc.
Ivan Denisovici se trezeşte în sunetele unui ciocan lovit de o bucată de fier.
Geamurile sunt căptuşite cu gheaţă de două degete grosime şi baraca e albită, pe dinăuntru, de promoroacă.
Trebuie să înţelegem că vindecarea unui popor nu se poate înfăptui decât dacă fiecare îşi va asuma vina pe care o are.“ — ALEKSANDR SOLJENIȚÎN, interviu publicat în Der Spiegel, în iulie 2007 Ziua începe la 5 dimineaţa. „Regimul din Rusia nu a putut supravieţui decât instaurând teroarea. În O zi din viaţa lui Ivan Denisovici, această voce se face auzită pentru prima oară.
Cel care avea să devină vocea milioanelor de oameni prizonieri în propria ţară şi cronicarul calvarului pe care aceştia l-au avut de îndurat.
Autorul lui – un profesor de matematică trecut prin experienţa gulagului, Aleksandr Soljeniţîn. „Pentru forţa morală cu care a continuat marea tradiţie a literaturii ruse.“— Motivaţia juriului Premiului Nobel În noiembrie 1962 revista Novîi Mir publică un text literar care avea să schimbe pentru totdeauna chipul Uniunii Sovietice: O zi din viaţa lui Ivan Denisovici
