"
Toate povestirile sunt fragmente ale condiț iei umane, dramatice prin lipsa lor de speran ță, din viaț a apăsătorului Dublin: au ca personaje Oameni simpli, cu vieț i pline de greutăț i ș i de frustrări, cu toț ii prinș i în mecanismul necru țător ș i impasibil al oraș ului.
Povestirile vorbesc, în fond, despre înstrăinare ș i ratare, despre limitele umane, despre felul în care viaț a cu circumstan țele ei, simbolizate aici de marele organism al oraș ului, subjugă ș i macină destinele oamenilor." (Marius Chivu).
Am încercat să-l prezint publicului în patru ipostaze: copilărie, adolescen ță, maturitate ș i viaț ă publică“.
Joyce aș a vedea Dublinul ș i despre asta voia să scrie în povestirile sale: „Intenț ia mea a fost să scriu un capitol din istoria morală a țării mele ș i am ales Dublinul ca scenă pentru că oraș ul mi-a părut a fi centrul paraliziei. "
Toate povestirile sunt fragmente ale condiț iei umane, dramatice prin lipsa lor de speran ță, din viaț a apăsătorului Dublin: au ca personaje Oameni simpli, cu vieț i pline de greutăț i ș i de frustrări, cu toț ii prinș i în mecanismul necru țător ș i impasibil al oraș ului
