"Robert Serban se avanta in proza cu acelasi elan, cu aceeasi pofta de a crea lumi ca in poezie.
Doar ca pe echipamentul lui sta scris Nike." - Adriana Babeti.
Robert Serban, autorul acestei lumi, alearga prin ea ca un prozator in trening.
O lume a periferiei, cand vesela, cand mai degraba trista, cand viu colorata, cand dezolant de cenusie, in care se traieste paroxistic, dar cel mai des se moare.
Iar ceea ce iti ramane in minte dupa ce ai asistat la spectaculoasa cursa contracronometru e imaginea unei lumi ciudate.
Adica simte (si stie) cum sa aduca proza la linia de sosire, din fraze putine, cu tensiunea in crescendo, cu un pas epic bine reglat, precipitat spre cele mai neprevazute finaluri.
Le are Robert? Le are.
Dar ca sa ajungi la finis ca un campion e nevoie de acceleratie, fuleu si viteza.
Isi incordeaza muschii, isi regleaza respiratia, se asaza reglementar la startul probei de 100 de metri, asteapta semnalul si tasneste. "Robert Serban se avanta in proza cu acelasi elan, cu aceeasi pofta de a crea lumi ca in poezie
